Din contra, avem în fața ochilor o trupă de actori numeroasă, cu roluri bine definite și care-și construiesc personajele împrumutând energie unul de la celălalt; așa au supraviețuit evreii ororilor istoriei de care au avut parte din plin; pentru ei „toți pentru unul” nu era o simplă sintagmă, dar nici „unul pentru toți” n-a fost uitat (liderii comunităților evreiești așa au apărut și s-au afirmat și așa au scris istoria).
Nona Rapotan: „Și tu ai dreptate!”, Bookhub.ro, 22 februarie 2020.
Am avut ocazia să-l vedem de nenumărate ori pe Zsolt Bogdán în roluri principale pe scena clujeană, talentul său fiind recunoscut deja de mult, însă, în acest rol ne-a tăiat pur şi simplu respiraţia. Îi invit pe cei care cred că au vizionat deja jocul unor mari actori în filmele de la Hollywood să îl urmărească pe Zsolt în Scripcarul, pentru a-şi da seama unde începe adevărata artă a actorului.
Csaba Nanó: Mit keres a hegedűs a háztetőn? [Ce caută scripcarul pe acoperiş?], Krónika, Erdélyi Napló, 27 februarie 2020.
...cu „Scripcarul pe acoperiș”, spectacol care înseamnă confruntarea izbutită și nu oricum, ci la nivelul perfecțiunii detaliului, cu regulile de fier și exigențele musicalului cred că nu exagerez defel dacă afirm că ne aflăm în fața unui fenomen cu valoare de excepție.(…) Artiștii Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca au făcut asta rostind cuvinte și replici și înțelepte, și provocând la meditație, replici înzestrate și cu umor, și cu ironie, dar și cu superioară autoironie, și cu emoție, și cu tristețe, și cu revoltă, și cu resemnarea din care se generează forța de a o lua iar de la început, din nou de la capăt, dar și cântând și dansând. Și nu oricum. Ci surprinzător, scânteietor, fără cusur de-a dreptul.
Mircea Morariu: Emoție, trăire, pasiune, amfiteatru.com, 26 februarie 2020
Tevye nu e un carton pe care dramaturgul să îşi scrie sloganurile şi spectatorul să găsească scris schematismele de gândire cu care era poate obişnuit. Tevye, mai ales în interpretarea de un umanism tulburător a lui Zsolt Bogdán, e ceea ce am descoperi dacă am privi mai des în oglindă chiar şi atunci când ni se pare că facem tot binele din lume.
Mihai Brezeanu: Salid y disfrutad - Hegedűs a háztetőn / Fiddler on the Roof, liternet.ro, februarie 2020.
Un lucru este dovedit dincolo de orice îndoială şi anume că trupa Teatrului Maghiar de Stat Cluj poate juca practic orice. De asemenea, cea mai mare virtute a acestei producții este că: putem vedea întreaga companie pe scenă în acelaşi timp destul de des în timpul spectacolului, făcând lucruri pe care poate nu i-am văzut făcând până acum. (...)
Rolul principal, cel al lăptarului Tevye, este jucat de Zsolt Bogdán, care exploatează întregul potențial oferit de acest rol. L-am văzut jucând puține personaje comice, respectiv, care intră - ca acesta - în categoria umorului de cabaret, dar i se potriveşte de minune, în plus, el se joacă cu publicul după bunul său plac. Emőke Kató, care o joacă pe Golde, soția lui Tevye, este partenera potrivită în acest context, însuşindu-şi cu ușurință ritmul comediei, distorsionând jocul în slujba umorului în momentele cheie. Aș dori să subliniez această lejeritate a jocului şi în cazul Melindei Kántor (Yente, peţitoarea), şi puternica prezenţă scenică a sa drept o caracteristică a genului, care face ca publicul să izbucnească în hohote de râs deja în momentul apariţiei personajului pe scenă.
Botond Fischer: Ilyen ez a popszínház [Acesta este teatrul pop], Revista literară Helikon, 10 martie 2020
Povestea este clar cea a unei familii evreiești, a unei comunități evreiești și, totuși, atunci când Tevye începe să negocieze şi să vorbească cu Dumnezeu despre ce ar trebui să facă cu acea tradiţie care ar strica fericirea prea iubitei sale fiice – brusc, situația devine infinit familiară, şi ne atinge. De aici încolo, datorită unor soluții simple, dar ingenioase întreprinse din partea personajelor, inclusiv al lui Zsolt Bogdán, care joacă personajul principal, povestea devine o poveste despre mine și despre tine, despre noi, despre noi ca veşnic minoritari, care, dintr-un motiv sau altul devenim brusc elemente indezirabile în Anatevka; şi ar trebui să plecăm, să facem o schimbare, să înlocuim o tradiție învechită cu una nouă – dar întrebarea e oare noi suntem cei care ne mișcăm, sau ca victimele inerției, imobilității noastre, vom lăsa şi noi în curând în urma noastră doar pietre și cruci...
Márta Bodó: Hegedűs a háztetőn [Scripcarul pe acoperiş], romkat.ro, 05 martie 2020
Regia lui László Béres a construit în mod rafinat, dar foarte consecvent tensiunea mereu crescândă în spectacol. Toate acestea au fost transformate într-o experiență mai mult decât memorabilă datorită jocului trupei maghiare de la Cluj îndreptat către surprinderea clipei prezente și condimentat cu o cantitate semnificativă de umor. Se putea vedea cu ochiul liber că le face plăcere să joace în spectacol. Însă, dacă ne uităm la întreaga operă în ansamblul ei, tensiunea este foarte caracteristică, această desfacere subtilă a deznodământului previzibil și tot mai tragic, a unui deznodământ ce nu poate fi ocolit și care se poate atinge doar pe calea unei evoluții treptate. Scena plină cu umor care inițial te îndemna la zâmbet sau la râs a fost înlocuită tot mai des de o așteptare funestă chiar și în cazul spectatorilor care cunoșteau piesa.
Gábor Miklós: Mazel Top clujean și Tragedie timișoreană [Kolozsvári Mazel Top és temesvári Tragédia], nyugatijelen.com, 8 august 2021
Toată crema trupei defilează ca locuitor al sătucului prietenos Anatevka. Știu să danseze în sincron, chiar într-un fel destul de temperamental. Nu formează un ansamblu „instuit” de coregraf, și „tras de sfori”, cu zâmbete-uniformă sau dimpotrivă, cu colțul buzelor lăsate-n jos la comandă. Au personalitate proprie și o aură distinctă. Nu știu unde să-mi duc ochii mai repede pentru că aș vrea să-i văd pe toți deodată. Te fac să-i îndrăgești instantaneu. Nu se înghesuie să iasă-n față dacă nu e necesar, se retrag cu aceeași plăcere în fundal, dar chiar și atunci au o prezență accentuată. Au un rol decisiv în faptul că spectacolul este atât de puternic.
Gábor Bóta: Jos pălăria! [Le a kalappal!], nepszava.hu, 14 august 2021
În spectacol s-au combinat actoria de musical cu stilul de joc al actorilor clujeni, actori preponderent de proză. Decorul Carmencitei Brojboiu a evocat prin culori pastelate plăcute micuțul sat ucrainean unde scenele – datorită multitudinii de uși mâzgălite – în același timp se petreceau în spații exterioare și în spații interioare.
Emese Lengyel – Csenge Sorbán: Săptămână Transilvană punct cu punct [Erdélyi Hét pontról pontra], barkaonline.hu, 16 august 2021
