Mentalitatea secuiască este reprezentată prin tipologia eroului arhetipal Adam Csorja, interpretat de Bogdan Zsolt cu stăpânită încrâncenare asupra forțelor malefice manifestate de autoritățile tutelare. El ilustrează ceea ce spune la un moment dat un flăcău din sat și anume că „secuiul are mintea sucită”. În ciuda parodierii comportamentului, prin religie și credință în legi nescrise, secuiul e un om profund, rigid, greu de modelat după alte ideologii. Sunt strecurate și câteva anecdote cu secui, dar fondul tragic se menține la cote înalte pe tot parcursul acestui eseu despre jelirea morților, iubire, respect și religiozitate. La acestea se adaugă scena procesului tocmai pentru a pune în contrast noua lume cu încălcarea tradițiilor.

Adrian Țion: Un teatru baladesc al valorilor ritualice, Făclia, 20 decembrie 2022

În rolul lui Ádám Csorja, Zsolt Bogdán creează încă o dată un rol memorabil, interpretarea sa profundă conține toată durerea, credința neclintită și umorul caracteristic secuiului. Deși actorul s-a născut la Miercurea-Ciuc, acesta a mărturisit că își poartă identitatea secuiască sub piele, dar că s-a apropiat de Tamás de la distanță și că este extrem de dificil să te minunezi de această lume aparte și să o validezi. Judecând după reacția publicului, excelentului artist i-a reușit foarte bine. Am văzut mai multe producții de succes regizate de László Béres la Cluj, iar publicul nu a fost dezamăgit nici de această dată.

Csaba Nánó:  Mivel vigasztalódik a székely ember? – Tamási Áron drámájának bemutatója a Kolozsvári Magyar Színházban [Ce îl consolează pe secui? - Premiera dramei lui Áron Tamási la Teatrul Maghiar de Stat Cluj], erdelyinaplo.ro, 15 octombrie 2022

Nu putem face altceva, căutăm alinare din partea strămoșilor noștri, sau dacă nu găsim o cale directă către strămoși, putem găsi totuși ajutor în dans, muzică, obiecte care ne pot conecta și ne pot aduce mai aproape de tradiție, de strămoși.

(...)

Părăsirea bruscă, dar nu prăbușitoare, ci mai degrabă smucită, a întregii puteri și vieți din brațele lui Ambrús Csorja (Attila Orbán) condensează întreaga viață a lui Ambrus Csorja într-un singur gest. Felul în care moare așezat, de la un moment dat, explică și evenimentele ulterioare, viteza cu care Ádám Csorja (Zsolt Bogdán) acționează în continuare, precum și ajustarea dramaturgică prin care mortul nu este scos din scenă cu patul, ci pleacă pe propriile picioare, să spunem. Iar această plecare pe propriile picioare ridică și posibilitatea ca cei care umblă cu masca și deghizați, ale căror chipuri sunt acum rigide și imobile, să fie la fel de morți ca și puternicul Ambrús Csorja de odinioară, ultimul care mai este în contact cu sursele tradiției.

În spectacol apar și alte tradiții: procesiunea funerară, rugăciunea comună, dansul de cătănie. Toate acestea ajută, ar putea ajuta, la trăirea aluziilor din textul lui Tamási, a importanței fiecărei tradiții, a importanței păstrării lor.

Zsolt Karácsonyi: Ősök, nézők, két vigasztalás között [Strămoși, spectatori, între două alinări], Helikon, 25 octombrie 2022.

Spectacolul clujean al spectacolului Alinare stămoșească este o experiență captivantă, care îndeamnă la reflecție și care a demonstrat încă o dată munca excepțională a actorilor și a echipei companiei clujene. Protagoniștii și studenții universitari care afișează frânturi de stări de spirit sunt elemente bine asortate într-un mare întreg, colaborarea dintre membrii mai vechi și mai noi ai companiei rezultând într-un spectacol coerent și frumos, care a avut un mare succes la public.

Márta Bodó:  „Komor és darabos vázlatból” közönségsikert hozó előadás ["Dintr-o schiță sumbră și fragmentară"], Szabadság, 18 ianuarie 2023.

Considerată inițial pierdută, piesa lui Tamási Áron a fost adusă în atenția publicului abia în anii '70, nedumerind deseori creatorii de teatru și publicul deopotrivă, întrucât Tamási a dezvăluit de timpuriu potențialul dramaturgiei maghiare moderne în Alinare strămoșească, atmosfera și mesajul putând fi comparate cu a unor opere importante ale literaturii universale, cum ar fi Nunta de sânge sau Yermas de Federico García Lorca. Cu toate acestea, demersul lui Tamási este unic în dramaturgia maghiară, această tendință nereușind până în prezent să se dezvolte. De aceea, pentru creatori și public este dificilă raportarea la această operă bazată pe tradiții populare secuiești, care evocă atmosfera de cult a vechilor ritualuri păgâne.
 

Intriga începe cu moartea lui Ambrus Csorja, a cărui ultimă dorință este să fie ars de fratele său. Ádám îi îndeplinește dorința, dar acest act neobișnuit îl face suspect de fratricid, fapt pentru care este încarcerat. Bence Gálfi îl ajută să evadeze din închisoare, dar când află că amândoi sunt îndrăgostiți de aceeași fată, Jula Kispál, Gálfi îl ucide pe Csorja. Morțile fraților secui Csorja se succed, dar prezentarea tragediei lor transcende firul acțiunii, întrucât Tamási se folosește de poveste pentru a căuta răspunsuri la întrebări precum conflictul dintre tradiție și viața de zi cu zi, credință și apartenență, armonie și haos, dar și modul în care tradițiile străvechi se raportează la relația armonioasă dintre om și natură și consecințele abandonării acestei relații.

Cu acordul Fundației Tamási Áron.

---

Caiet de sală