Suntem martorii unui tip de joc actoricesc excepțional (nu am văzut niciodată ceva asemănător la Teatrul Maghiar de Stat Cluj), totul sub forma simplităţii, a cotidianului (un joc subtil, cum este numit în literatura de specialitate), cu naturaleţe, un realism „mic”, dar fără să fie teatral; un joc care nu lasă loc pentru partea emoţională, pentru înflorituri. De parcă ar fi însăşi viaţa… Dar nu e, desigur, iar ochelarii VR reprezintă principala modalitate de distanțare, o esteticizare a acestui cotidian.
Actorii vorbesc acest limbaj artistic într-un mod excepțional, Miklós Bács m-a suprins în mod deosebit în rolul tatălui medic. Nu-mi amintesc să fi văzut o altă abordare similară în decursul întregii sale cariere. Ferenc Sinkó, Anikó Pethő, Enikő Györgyjakab, Csaba Marosán, Éva Imre, şi Tekla Tordai – pe care am văzut-o mai puţin pe scenă – sunt magnifici. Conviețuirea lor este implicită, fără efort. Uneori, dau impresia că improvizează, deși nu există nici cea mai mică posibilitate de a improviza în condițiile în care filmul şi lucrurile care se petrec pe scenă trebuie să fie în sincron. Spectacolul este atât de real încât nu ai cum să te plictisești.
Ochelarii aduc universul personajelor foarte aproape de public, fără însă să schimbe focalizarea specific teatrală (de exemplu, nu există nici un prim-plan sau tăieturi, sunt doar imagini de ansamblu). Cu toate acestea, parcă ne-am uita printr-un microscop și am studia îndeaproape un muşuroi de furnici activ, vioi, cu o viaţă intensă. De fapt, asta este ceea ce se petrece literalmente în faţa ochilor noștri.
Andrea Tompa: A hangyák életéből/Din viaţa furnicilor, Színház.net, 4 mai 2018
Ilegitim, în regia lui Adrian Sitaru, este probabil una dintre cele mai importante premiere ale anului 2018, tocmai prin prisma subiectelor pe care le abordează, dar şi a felului în care acestea sunt puse în scenă, prezentate publicului, iar mai apoi disecate într-un mod personal şi modern, impunând anumite întrebări şi creând astfel o imagine de ansamblu asupra unei optici mult prea îngust pentru o temă atât de sensibilă şi amplă. Completat cu o prestaţie frumoasă din partea distribuţiei şi cu o noutate tehnologică, spectacolul este într-adevăr un nume care trebuie bifat pe lista oricărui iubitor de teatru.
Noutatea radicală a acestei ipostaze uimeşte şi provoacă. Răspunzând gestului de curaj al autorilor (vorbim de debutul pe scenă al lui Adrian Sitaru!) şi producătorilor (nu e deloc simplu şi ieftin să aduci VR-ul pe scenă!), spectatorii se prind într-un joc captivant, care are toate şansele să creeze urmări dintre cele mai interesante şi valoroase.
Pusă la treabă în chip competent şi inteligent, tehnologia video-digitală se dovedeşte a fi capabilă să revoluţioneze atât teatrul, cât şi cinema-ul, nediminuând în vreun fel atributele clasice ale celor două forme de manifestare artistică. Sunt, în continuare, privilegiate emoţia, gândul, carnalitatea apropierii fizice de scenă, cerebralitatea distanţării pe care ecranul o creează între privitor şi obiectul privirii.
- Tranzit Feszt, Satu Mare, 2018
- FEST(in) pe Bulevard, București, 2018
- Premiul pentru cel mai bun spectacol, FEST(in) pe Bulevard, 2018
- Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal (Miklós Bács), FEST(in) pe Bulevard, 2018
Data premierei: 17 februarie 2018
O familie dezintegrată, confuză, lipsită de prezența mamei, în care fiecare se luptă cu propriile prejudecăți și fiecare are dreptatea lui. O imagine în miniatură a lumii în care trăim, a imposibilității noastre de discernământ, a ignoranței inevitabile, din cauza felului în care percepem diferit și deformat lucrurile, oameni simpli sau filozofi. Trăim cu niște ochelari invizibili pe ochi, ochelari de cal sau colorați, vedem doar ceea ce ne dorim și ne convine să vedem, doar ceea ce am învățat să vedem. Ne învârtim în cerc, repetitiv, și trăim realități paralele în mințile noastre. Avem oare posibilitatea de a ne ridica deasupra? Poate că iubirea necondiționată este piesa lipsă, așa cum, probabil, și lipsa mamei se resimte în această familie.
Adrian Sitaru
Caiet de sală