Tot ce are mai bun Elektra vine din întâlnirea dintre imaginația ultra-poetică a regizorului, spațiul de joc delimitat de pereții de piele pulsatili, moi, vibranți, vorbind despre viață și livrând adesea moarte (scenografia: Dragoș Buhagiar) și traseele vizuale & tușele auditive hipnotic - acaparatoare (light design: tot Botond Nagy; muzică originală & sound design: Claudiu Urse). Acolo, în acele scene inundate de lumini stranii și contextualizate de sunete inexplicabile, rostirea actorilor e justă și gesturile lor desenează tablouri memorabile. În acele scene, răzbunarea și iertarea, curajul și lașitatea, iubirea (de frate, de soră, de mamă) și ura (de frate, de soră, de mamă) își pierd contururile și se contopesc în acel ceva învăluitor pe care ne-am învățat să-l numim poezie. În acele momente, Elektra propune poeme sub formă de tablouri-vivante / instalații performative.

Mihai Brezeanu: Teatrul ca un scurt volum de versuri – Elektra, Liternet.ro, iunie 2023

O scenă bine delimitată, cu podeaua și pereții acoperiți în totalitate cu… lână albă. Deloc întâmplătoarea opțiunea lui Dragoș Buhagiar pentru acest decor, trimiterea la Lâna de Aur și semnificația acesteia în mitologia greacă este evidentă. Până la urmă, totul se rezumă la lupta pentru putere.

Nona Rapotan: Electra și rostul istoriei, bookhub.ro, 28 iunie 2023
 

Un decor destul de minimalist, dar încărcat de nivele de sens provoca-toare (Dragoș Buhagiar). Un spațiu închis, cu uși rotative, extrem de funcționale. Pe jos și pe pereți, blănuri - lână mitică și ideea de sacrificiu. Uneori pereții se mișcă în ritmuri nebănuite. Muzica lui Claudiu Urse surprinde energia scenei, e adesea angoasantă, premonitorie. Regizorul, în căutări abisale, țese un fir hemoragie credibil. Asistăm la invazia cămășilor pătate cu sânge. Elektra poartă aceeași cămașă, ca un memento tragic. Simțim umbra vindicativă a lui Hamlet. Botond Nagy mo-dernizează, aduce spre noi tragedia, pornind de la o deconstrucție... constructivă, cu demitizare și câteva accente parodice.

Alexandru Jurcan: Blănuri și umbre vindicative, Tribuna, Nr. 506, Anul XXI, 1-15 octombrie 2023

Electra a avut premiera anul acesta (2023), la 13 iunie, succesul fiind imediat. Pot anticipa prezența piesei, adaptare după Sofocle, mulți ani de acum înainte. Dramaturgia semnată de Kali Ágnes și regia lui Nagy Botond propun revitalizarea mitului Electrei într-un mod accesibil, comunicare pe axa mit și prezent. Am în vedere faptul că și în prezent avem de-a face cu Electre, Egiști, Clitemnestre..., dând forță și reprezentativitate tuturor personajelor, expresivități când fine, când aspre. Temele sunt aceleași, vorbind despre crimă, desfrâu, ură, egoism, minciună, onoare, răzbunare, datorie, memorie. Fiecare personaj în parte dezvoltă o temă, o duce mai departe, urmărindu-i evoluția, receptivitatea în rândul celorlați, dar și receptivitatea în rândul spectatorilor.

Mizanscena este mobilă, în concordanță cu acțiunea și cu tipologiile umane. Mai mult, mizanscena apropie spectatorul, trebuie să revin la el, de personaje, îl fac părtaș la tot ce se întâmplă, introducân- du-1 într-o lume aspră, ce surprinde o luptă acerbă între rău și bine, cu final anticipat.

Demostene Șofron: În numele tatăului, Făclia, 9 noiembrie 2023

Fără îndoială, creația înfăptuită de Csilla Albert în Electra e una de excepție. Ea îmbină structura de tragediană, de o anumită sobrietate, cu aceea, aparent necontrolată, de a exprima disperarea de a fi socotită roabă la curtea regelui și a mamei adultere. Din vocea actriței se revarsă sfâșietoarea suferință a unui celebru personaj venit din Antichitatea greacă spre a transmite jelania apăsătoare a Electrei într-o manieră mai puțin "teatrală", cât fulminantă, de o reală sinceritate a rostirii.

Clitemnestra desenată scenic de Enikő Györgyjakab ilustrează duplicitatea personajului în nuanțări conjuncturale marcate de reticențe. Lóránd Váta schițează un Egist atât cât trebuie de cabotin și viclean. Tamás Kiss exprimă cu precizie forța răzbunării, dar și delicatețea în relația cu sora sa. Róbert Karos M. aduce mici comicării în conturarea Pedagogului lui Oreste. Personaj secundar în piesă, Crisotemis interpretată de Eszter Román e folosită exclusiv pentru a sublinia, prin contrast, sfâșierile lăuntrice ale Electrei.

Adrian Țion: Fidelitate față de tragedia antică, liternet.ro, noiembrie 2024

Un exemplu reușit de actualizare a unului text antic am putut să văd în cadrul ediției din acest an a Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa. Este vorba despre Electre, producție a Teatrului Maghiar de Stat Cluj, pentru care regizorul Botond Nagy nu s-a rezumat doar eternul valabil al tragediei în sine, ci a transpus-o creativ în limbajul său teatral recognoscibil, alegându-și cumpănit temele de explorare.

[...]

Jocul Csillei Albert în rolul titular merge în direcția modernității propuse de regie. Tot ceea ce actrița face sau spune pe scenă se află în echilibrul unui stoicism fără emfază, străbătut de o hotărâre și un curaj verosimile, completate de nuanțele necesare pentru complexitatea personajului (de exemplu, furia și atașamentul care o leagă de Crisotemis sau disperarea când află de presupusa moarte a fratelui său, Oreste). Așa cum bine se vede în această montare, nu declamarea și expansiunea emoției o fac pe Electra un personaj antic relevant, ci, desigur, trăsăturile sale excepționale conținute, pe care Csilla Albert le explorează cu aer său autentic, de fiecare dată vizibil pe scenă.

[...]

Decorul, tocmai prin stranietatea sa, oferă o bogăție de semnificații și inspiră un lux regal, marcat și de un fond cromatic sepia elegant. Lighting designul grafic al lui Botond Nagy contrastează benefic cu propunerea scenografică. Lumina este o lamă care taie cinematografic spațiul, decupează emoții și crize, într-o unitate vizuală raliată la soluțiile regizorale (aș da aici drept exemplu scena în care Electra primește cestea morții plăsmuite a lui Oreste, al cărui sfârșit în cursa de care trase de cai este tradus scenic ca un accident de motocicletă). Nu în ultimul rând, muzica și decorul sonor create Claudiu Urse se topește într-un tot unitar cu elementele vizuale sugestive. Modernitatea sound-ului nu exclude misterul și trimite către un plan supranatural.

Irina Zlotea: Continuum tragic, Teatrul azi, Nr. 11-12 / 2023