Prometeu se salvează sau nu, nici nu mai contează, din moment ce el devine subiect de știri și astfel își pierde aura de erou. Titanul se sacrifică în numele omenirii și al artelor frumoase? Se prea poate, dar răspunsul tot spectatorilor le aparține. Mai avem astăzi nevoie de artă? Ne mai definește dimensiunea spirituală? Sistemele de valori (autentice) la care ne raportam până nu demult pot fi înlocuite cu altele (mai bune)? Nu știm răspunsurile, pe multe dintre ele le intuim, în fapt suntem cu toții conștienți că trebuie să facem eforturi considerabile să nu e pierdem busola, să nu ne pierdem într-o lume în care dictează can-can-ul, știrea falsă și impresia de moment.

Nona Rapotan: Când Prometeu devine subiect de știri, bookhub.ro, 04 iulie 2022

Montarea realizată de Tompa este un manifest teatral, în aceste timpuri „ieșite din țâțâni”; este încrederea declarată a artiștilor implicați în spectacol, în rostul și forța teatrului de a adresa întrebări către comunitate; de fapt, răspunsuri cerute fiecărui spectator care e parte a umanității.

Cum ar putea fi oprită această cădere liberă a noastră cauzată de himere umflate de lăcomie, o lăcomie insațiabilă… Lăcomia față de știri, nu dorința de cunoaștere; lăcomia față de divertisment / entertainment (!!!) și neputința de a trăi bucuria; lăcomia de a înghiți „tinerețea fără bătrânețe” a tuturor vedetelor din media; povești tot mai lipsite de adevăr… spaima de suferință și transformarea celui mai mic disconfort în dezastru; dependența de a trăi într-o realitate mediată, în fața unui ecran tot mai mare, în stare de a absorbi întreaga noastră ființă.

Crenguța Manea: Prometeu 22. Avertisment – cronică de teatru, forbes.ro, 29 iulie 2022

Se poate spune cu tărie că am văzut puține spectacole mai bune și mai profunde la teatrul maghiar clujean în ultima vreme. Distribuția multinațională este o particularitate a piesei, care pe parcursul repetițiilor a reușit să se armonizeze foarte bine între ei. Elementele vizuale, efectele sonore și muzica accentuează mesajul producției, iar ritmul alert al evenimentelor antrenează publicul. În același timp, personajele piesei sunt interpretate de mari actori, iar slovenul Igor Samobor, care îl interpretează pe Prometeu, joacă rolul principal cu multă profunzime și convingere.

Csaba Nánó: Jó tett helyébe semmi jót ne várj! – Bemutató a Kolozsvári Magyar Színházban [Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită! - Premieră la Teatrul Maghiar din Cluj], erdelyinaplo.ro, 10.07.2022.

Interpretarea lui Igor Somobor este unul dintre punctele culminante ale spectacolului, Prometeul său este expresiv, dar niciodată exagerat, îi poți simți furia și dragostea pentru oameni în același timp. Un aspect interesant al spectacolului este că, deși drama lui Eschil a fost aleasă pentru proiect cu mult înainte de izbucnirea războiului, ea reflectă perfect (și) situația actuală, datorită ingeniozității și sensibilității creatorilor.

Iringó Tóth Gödri:  Aiszkhülosz több ezer éves gondolatai ma is érvényesek – Aktuális, mély és hatásos a Prométheusz'22 című koprodukció [Gândurile lui Eschilus, vechi de mii de ani, sunt valabile și astăzi - Coproducția Prometeu'22 este actuală, profundă și impresionantă], Krónika, 02.07.2022.

Spectacolul postmodern, Prometeu’22, gândit și pus în scenă la Teatrul Maghiar din Cluj de către regizorul Tompa Gábor, vizează realități dure extrem-contemporane: medicalizarea torturii, catastrofele globale produse de foamete, sărăcie, mizerie, molime, atrocitățile războaielor, militarizarea cotidianului, voyeurismul mass-media, teatralizarea oficială a repetiției stăpâni-servi (proiectată la toate nivelurile posibile).

Ruxandra Cesereanu: Prometeu post-covid, Teatrul Azi, 7-8. 2022

• Festivalul Finisterra, Porto, 2023

Prometeu'22 este o meditație asupra condiției intelectualului în secolul XXI. În cadrul rețelelor de știri digitalizate și puternic manipulate și pe reţelele de socializare, adevărul a devenit supra-relativizat și chiar și verificarea faptelor poate ajunge să fie considerată fake news. Într-o lume extrem de ideologizată și divizată, în care dialogul a devenit aproape imposibil, iar dezbaterile sunt reduse la reacții extreme, discursul de instigare la ură a devenit o rutină zilnică, alimentat adesea de guverne cu viziuni politice extremiste. În aceste condiții, rolul intelectualilor – al oamenilor de știință, al medicilor, al artiștilor – devine dificil, dar și mai responsabil. Rolul lor este acela de a observa lumea cu un ochi obiectiv și de a împărtăși oamenilor cunoștințele lor, chiar cu riscul de a fi persecutați, așa cum a fost cazul lui Prometeu în epoca mitologică.

Spectacolul oferă o perspectivă ironică și lucidă asupra mitului lui Prometeu, care își recapătă actualitatea în contextul lumii care ne înconjoară. 

Gábor Tompa

---

Caiet de sală