Un om fără scrupule, pe nume Cicikov, „nici mândreţe de bărbat, dar nici urât la înfăţişare, nici prea gras, dar nici prea slab”, sosește la reședința guvernoratului N. Planul său simplu, dar cu atât mai genial, conform căruia „cumpără” iobagii care încă figurează ca fiind în viață în formularele de recensământ, dar care, în realitate, au murit deja, pentru a contracta apoi un împrumut de stat pe numele lor – pare plauzibil și astăzi. Vă sună familiar cazul „alegătorilor morți”? Păi, desigur! Iadul lui Gogol pare, la prima vedere, aproape copilăresc de simplu și previzibil, și totuși, în spatele zâmbetului nătâng al morților-vii se ascunde o realitate mult mai profundă și mai întunecată, un abis grotesc și corupt al însăși fibrei existenței umane.