Mutter Courage
Júlia Laczó
Kattrin, fiica ei mută
Zsuzsa Tőtszegi ,
Eilif, fiul ei cel mare
András Buzási
Schweizerkas, fiul ei cel mic
Csaba Marosán
Bucătarul
Ferenc Sinkó
Predicatorul
Szabolcs Balla
Yvette Pottier
Emőke Kató
Plutonierul, Copistul, Ţăranul
Alpár Fogarasi
Generalul, Recrutorul, Soldatul, Ţăranul
Róbert Laczkó Vass
Colonelul
János Platz
Țăranca
Tímea Jerovszky
Mama
Csilla Varga
Fiica
Kinga Ötvös
Rapunzel
Gizella Kicsid
Alături de
Réka Csutak, Antonella Ábrahám, Szilárd Péter Szőcs, Gellért Szalantai, Norbert Szallos, Előd Bálint, Máté Erdei, Tímea Gyenge , KRISTÓF NAGY KOPECZKY, SZABOLCS ORBÁN, KATA PÁNCZÉL, MELINDA SEPSI, NOÉMI SZÁNTUSZ, ZSUZSA TATÁR, PÉTER VARGA, ÁRON WAGNER
regia
Armin Petras
decorul
Olaf Altmann
costumele
Cinzia Fossati
coregrafia
Denis Kooné Kuhnert
dramaturgia
Schmitz Katrin
aranjament muzical
Thomas Kürstner, Sebastian Vogel
light design
Norman Plathe-Narr
conducerea muzicală
Katalin Incze G.
asistență muzicală
Anik Urich
asistent de regie
Camilla Cecile Körner, Louisa Rogowsky
regia tehnică
Réka Zongor
asistent costume
Gyopár Bocskai
Júlia Laczó a jucat rolul personajului rigid şi calculat al lui Mutter Courage, care poartă în sine o contradicţie: traiul ei depinde de război, se teme că pacea se va instaura, însă cei care cad victime acestei lupte constante sunt tocmai cei pentru care ea trudeşte - cei trei copii ai săi. (…) Primul act mult mai lung al spectacolului se bazează pe contrastul dintre rigida şi dura Mutter Courage și personajele ocazionale de tip cabaret care apar în jurul ei, inclusiv prostituata taberei, Yvette Pottier, interpretată de Emőke Kató, care destinde tensiunea creată de război, adresându-se direct publicului.
Erika Zsizsmann: Războiul mamelor singure: Mutter Courage a deschis UTE Fest, maszol.ro, 20 noiembrie 2019
Mutter Courage (Júlia Laczó) trăieşte de pe seama războiului, ea refuză să observe ororile care au loc în jurul ei, şi nici măcar pierderea celor trei copii ai săi nu o perturbă sau o abate din calea sa. Vivandiera este zguduită doar de pacea care urmează după război, căci nu îşi va mai putea vinde marfa, s-a ales praful de sursa ei sigură de venit. (...) Spectacolul lui Petras nu este politic, însă referințele muzicale și accentele subtile plasate pe textele care sunt încă destul de actuale şi astăzi întăresc întrebarea care se iveşte: încotro de-acum încolo?
Judit Simon: Un festival european la Cluj, erport.ro, 23 noiembrie 2019
Conservă muzica lui Paul Dessau întregită de aranjamentul muzical semnat de Thomas Kürstner şi Sebastian Vogel, de interpretarea magistrală a orchestrei conduse de Katalin Incze, de monumentalitatea corurilor reduse ca număr dar care cadrează cu imaginea arhitecturală de ansamblu, cu momentele de virtuozitate ale extraordinarei Kato Emöke, o inegalabilă, dominatoare Yvette, de temeinica deţinătoare a rolului titular, Laczó Júlia, care face o creaţie de zile mari, care nu ține doar de palmaresul ei personal ci şi de prezența alături a lui Balla Szabolcs. De remarcat, deopotrivă, jocul actorilor Buzási András (Eillif), Márosán Csaba (Schweizerkas),Tőtszegi Zsuzsanna sau Maria Tomoiagă (Kattrin). (…) Armin Petras a preferat un decor în plan înclinat, care impresionează încă din primul moment prin trupurile răsfirate, aflate parcă în aşteptarea morţii. E vorba despre un peisaj contrapunctat de o construcţie pe veticală (o construcţie care imită scările făcute din plase), care îi permite regizorului să dea o imagine terifiantă a războiului. Merită aşadar lăudată scenografia semnată de Olaf Altman, dar şi costumele atemporale create de Cinzia Fossati.
Mircea Morariu: Un spectacol european în toată puterea cuvântului, adevărul.ro, 26 noiembrie 2019
Spectacolul lui Armin Petras are parte de una dintre cele mai atent gândite distribuții pe care am văzut-o în ultimii ani. Mutter capătă forță și valoare, atât ca personaj în sine, dar și ca tipologie doar pentru că Petras i-a dat rolul Júliei Laczó, cea care oferă un adevărat regal actoricesc spectactorilor: de la momentele de musical și până la interacțiunile cu unul sau altul dintre personaje, de la expresivitatea corporală atent coordonată cu momentul de joc și până la trecerea cu o viteză uimitoare de la o stare la alta. Mutter Courage va deveni unul din rolurile de referință ale actriței, cu siguranță. Remarcabil și personajul înruchipat de Emőke Kató, Yvette Pottier fiind un amestec de frivolitate și istețime rar întâlnit. Predicatorul și bucătarul vor rămâne și ei în memoria afectivă a spectactorilor, Szabolcs Balla, respectiv Ferenc Sinkó impresionând prin finețea cu care au adăugat detaliu după detaliu personajelor. Cât despre Zsuzsa Tőtszegi, fiica mută a lui Muttter, ea este autentică până la final în muțenia și suferința ei perpetuă.
Nona Rapotan: Mutter Courage și copiii războiului (I), bookhub.ro, 17 ianuarie 2020
Data premierei: 19 noiembrie 2019
Spectacolul a fost realizat cu permisiunea Suhrkamp Verlag AG, prin intermediul Hofra Kft.
Întreaga Europă este devastată; continentul este dominat de haosul Războiului de treizeci de ani. În mijlocul acestei lumi în derivă se află Mutter Courage, o vivandieră indestructibilă, cu căruţa ei cu coviltir, în timp ce merge de la o tabără militară la cealaltă. În ciuda tuturor greutăților, nu ar dori să-i strice cineva afacerea şi războiul. Venirea păcii i-ar pune în pericol afacerea în plină expansiune, ori ea are trei copii de crescut. La început, cinstitul său fiu, Schweizerkas, este cel care trebuie să se prezinte în fața tribunalului militar, întrucât Mutter Courage a negociat prea mult mituirea celor care l-ar putea elibera. Fiul Eilif este cel isteţ, iar Kattrin este fiica mută, care va fi împușcată în timp ce îşi duce la îndeplinire ultimul act eroic. Mutter Courage continuă să însoţească armata și războiul; oricând se poate ivi o nouă oportunitate pentru o afacere.
Bertolt Brecht a scris Mutter Courage şi copiii ei cu puțin timp înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, în timp ce se afla în exil, în Suedia. El nu doar că a zugrăvit imagini puternice din istoria Războiului de treizeci de ani pentru a înfățișa distrugerea iminentă a Europei, ci a subliniat şi faptul că războaiele sunt în primul rând „purtate de frica lui Dumnezeu, în virtutea a tot ceea ce este bun și frumos” − cu toate acestea, victoria este contorizată la casele de marcat, şi nu pe câmpul de luptă.
„Mutter Courage și copiii ei vorbește despre viața unei femei singure, care trece prin Războiul de treizeci de ani din secolul al XVII-lea, ca vivandieră, împreună cu copiii ei. Războiul este cel care îi asigură traiul, dar îi și ia pe toți cei trei copii ai săi. În ciuda pierderilor suferite, Mutter Courage nu se schimbă, nu învață nimic, nu regretă nimic. Este întotdeauna gata să meargă mai departe. Piesa lui Brecht și Dessau este o baladă tragicomică despre lipsa de sens, dar și despre bucuriile vieții, care pot să apară chiar și în cele mai dificile momente. Trebuie să continui să cânţi, să dansezi și să iubești chiar și atunci când totul în jurul tău se prăbușește. În același timp, impulsul continuu de a merge mai departe înseamnă şi asumarea faptului că oamenii nu se schimbă și totul rămâne așa cum a fost.”
Armin Petras