Ce îi reuşeşte în chip extraordinar regizorului Victor Ioan Frunză în felul în care plănuieşte şi înfăptuieşte punerea în scenă a Sfârşitului lumii este aproape este crearea unei atmosfere de aşteptare apăsătoare. În spaţiul scenei care parcă aminteşte de răceala şi ostilitatea unei săli de aşteptare (anticamera morţii şi civile, şi fizice deopotrivă), scenografa Adriana Grand delimitează o sumedenie de sub-spaţii. (…) Ieşit din comun, desăvârşit de-a dreptul amestecul de realism şi supra-realitate, de consemnare de tip proces-verbal (ziuă, oră, dată), şi de vis, visare, ori de delir în lege produs de consumul excesiv de valium precum Marilyn Monroe (în cazul lui Harper, soţia sociopată a lui Joseph), şi de coşmar insuportabil. Extraordinar deopotrivă melanjul de îngeri şi de oameni decăzuţi în faţa societăţii reuşit de Victor Ioan Frunză cu ajutorul scenografei Adriana Grand. Cum spuneam, cu totul remarcabili îngerii, fantasmele izvodide de fantezia acestei extraordinare scenografe.

Mircea Morariu: America, între boală, moarte şi îngeri, Adevărul, 31 ianuarie 2018
 

Apreciata echipă a Teatrului Maghiar Cluj dă spectacolului o remarcabilă omogenitate prin aportul întregii distribuții. Granița labilă dintre realitate și halucinație plasează fantezia adînc în mintea personajelor, animate de trăiri autentice, redate cu finețe și vibrație umană de distribuția clujeană: iubire și suferință (Prior – Erwin Szűcs și Harper – Ėva Imre), dorință și lașitate (Louis – Balázs Bodolai și Joe – Péter Árus), spaima morții și cinismul puterii (Roy – Zsolt Bogdán), habotnicie și empatie (Hannah – Emöke Kató), luciditate și compasiune (Belize – Szabolcs Balla). Actorii distribuției interpretează mai multe roluri, așa cum cere dramaturgul, ca semn al convertirii reciproce a genurilor în această lume în care carcasa aparenței masculine/feminine nu corespunde obligatoriu conținutului psihologic al personajului. (…)  Cele două personaje imaginare, Îngerul – Tekla Tordai și Mr. Lies – Szabolcs Balla, sînt creionate din gesturi lejere, tolerant ludice, accentuînd tensiunea reală din care se nasc. Regizorul Victor Ioan Frunză respectă cu scrupulozitate textul original, atent la detaliul jocului actoricesc, favorizat de consistența textului, ce le oferă actorilor personaje cu un traseu sinuos.

Oana Cristea Grigorescu: Profeții mîntuirii fără Judecată, Observator Cultural, 9 februarie 2018