Marele merit al regiei este că oferă oportunităţi actoriceşti individuale. Ca și cum trupa clujeană ar fi luat parte la un atelier de actorie. Putem vedea astfel unde se află în prezent fiecare actor pe drumul său profesional. Partenerii alternanți ai lui Lulu prezintă veleităţile lor artoriceşti de marcă, punctate cu instrucțiunile ţintite ale lui Enikő Eszenyi. Fiind aproape nerecognoscibil datorită deghizărilor folosite pentru ambele personaje – tatăl lui Lulu şi bancherul Puntschuch -, Áron Dimény prezintă caracteristicile de bază ale fiecărui personaj în doar câteva secunde, cu o viteză şi acuratețe extremă, folosindu-se de un sistem de gesturi condensate; Dr. Schöning jucat de Miklós Bács e un dandy, dar şi un redactor-șef extrem de pragmatic; în interpretarea lui Loránd Váta, Rodrigo Quast este întotdeauna pregătit de acțiune, ochii săi denotând un prădător chiar și atunci când zâmbește; iar proxenetul jucat de Balázs Bodolai este portretizat asemenea unui personaj clasic hollywoodian.
István Sebesi: A társadalomtalanok brutális bája [Farmecul brutal al celor care trăiesc înafara societății], szinhaz.net, 3 octombrie 2019
Eszenyi pune în scenă această tragedie grotescă, această dramă monstruoasă, într-o viziune grandioasă, extrem de teatrală, amestecând în mod unic lumile secolelor XIX și XX cu elemente contemporane. Marele tablou social, segmentat de episoade sălbatice și elementare, este ținut laolaltă de jocul actoricesc de excepţie: o cavalcadă teatrală a lui Lulu, jucată de Éva Imre - care se află pe scenă aproape pe întreaga durată a spectacolului -, precum și de cei care îi modelează destinul şi o însoţesc de-a lungul său.
Katalin Ágnes Bartha: Ki vagy te, Lulu? [ Cine ești tu, Lulu? ], jatekter.ro, 6 decembrie 2019
E clar, e limpede ca lumina zilei. Eszenyi Enikő s-a apropiat fără complexe de textul lui Wedekind. A început prin a citi cu mare atenţie textul original datând din 1894 (în România el a fost montat pentru întâia oară de Soare Z. Soare la Teatrul Marioarei Voiculescu, aceeaşi care în 1917 a jucat şi Şarpele), însă prin tot ceea ce a propus şi a făcut pe scenă a depăşit cu mult cadrele unui timp ori ale unei estetici teatrale stricte. Aşa se face că Lulu de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca mi se pare a da formă, expresie, sens şi concreteţe unei impurităţi artistice superioare, creatoare de noi şi provocatoare paradigme. E vorba, cred, despre o impuritate de factură, poate, post-post modernă care ilustrează parcurgerea unui traseu artistic constituit din abandon şi regăsire. Traseu care începe prin îndepărtarea de temporalitatea textului lui Wedekind, dar se concretizează prin raportarea constantă la spiritul profund al acestuia. Interpretare actoricească, decor impresionant prin cinetică şi volume (Helmut Stürmer), costume de o rară fantezie (Pusztai Iudit), muzică de scenă şi obsedantă, şi învăluitoare deopotrivă (Mester Dávid) înseamnă şi aduc cu ele ridicarea la o nouă putere a tot ceea ce reprezintă la urma urmei esenţa de adâncime, dincolo de vreme, învolburările perene ale scrierii dramaturgului german. Esenţă pe care o regăseşte şi o toarnă în pasta fertilă a modernităţii, a unei actualităţi pe care aş socoti-o strict şi stimulativ atemporale spectacolul regizat de Eszenyi Enikő.
Mircea Morariu: Excelențe, Adevărul,16 szeptembrie 2019
Lulu, admirabil interpretată de Éva Imre, este o Elenă orfană devenită obiect al dorinței, un măr al Discordiei aruncat de la tată la fiu, de la soț la amant.
Dacă ne-am limita la măsura libertinajului, Lulu are mai multe în comun cu domnișoara de Maupin a lui Gautier. Însă există un fior mistic în pofta de crimă a grupului de admiratori ai eroinei. Este aceeași carență de ființă care îi face pe burghezii din ”Teorema” lui Pasolini să înnebunească, să devină artiști sau sfinți. Este același mecanism care le ordonă desfrânaților lui Sade să își petreacă viața ucigându-și sufletul, fără să izbutească, reiterarea crimelor nefiind decât ”aplicarea imediată a negației teoretice a nemuririi sufletului”, potrivit lui Klossowski. Regizoarea Enikő Eszenyi și dramaturgul Róbert Vörös ne propun o versiune dulce-amară a unei bucăți dramaturgice incomode, semnată de un copil teribil al expresionismului, care ne atrage atenția că trăim într-o hiperrealitate, într-o utopie disfuncțională, infestată de kitsch cronic, iar Jack Spintecătorul ar fi salvatorul care o poate ”repara” prin ablație. Recromatizarea nihilistă a eroului civilizator reprezintă provocarea la care răspunde cu multă eleganță Bogdán Zsolt.
(…) ”Lulu” e un spectacol eminamente vibrant, decorat cu aluzii erudite (Nietzsche cu tot cu Zarathustra în fustă, Mignon a lui Goethe emancipată, cvartetul ”Moartea și fata” de Schubert în variantă café-concert, Revoluția autocitându-se cu aere de amantă atemporală a morții), apt să resusciteze cugetele amorțite de Wi-Fi. Un profet pedant ca Wedekind ne scurtcircuitează ambivalența întreținută de maladii interactive și invadată de tablouri vivante ale unui imaginar colectiv dezabuzat.
Ana Ionesei: Rătăcirile eternului feminin și reîntoarcerea refulatului Jack Spintecătorul, leviathan.ro, 13 septembrie 2019
Implicit sau explicit, Lulu este o prostituată care profită de toate mijloacele care îi stau la îndemână (în primul rând de feminitatea și frumusețea ei) pentru a scăpa de mizerie. Totodată, ea este și un instrument cu ajutorul căruia bărbații își ating obiectivele egoiste. Éva Imre, care, în ciuda vârstei sale tinere, a devenit unul dintre punctele forte ale trupei clujene în scurta perioadă de la sosirea sa – joacă cu un simţ ieşit din comun acest personaj libertin, dar totuși simpatic, care merită o soartă mai bună și care, de fapt, este victima propriilor circumstanțe (și a bărbaților din jurul ei). Desigur, şi ea este o intricantă, care prin intermediul feminității sale extraordinare este capabilă să-şi convigă „admiratorii” să facă aproape orice îşi doreşte.
Csaba Nánó: A végzet asszonya, egy asszony végzete. Nyerj jegyet Eszenyi Enikő kolozsvári rendezésére, liget.ro. 17 septembrie 2019.
Însă ultimele minute ale spectacolului au fost dominate la modul categoric de urieșeasca, de electrizanta prezență a lui Bogdán Zsolt căruia i-a fost încredințat rolul lui Jack Spintecătorul. Carevasăzică, un actor de geniu, un artist-emblemă pentru ceea ce înseamnă astăzi teatrul, și nu doar de limbă maghiară, din România a așteptat mai bine de două ore și jumătate în culise pentru a onora o prezență pe scenă de doar zece minute. Prezență transformată într-o delicată, prețioasă bijuterie. Un actor mediocru ar fi asimilat, probabil, evoluția din Jack Spintecătorul cu ceea ce se denumește prin supărătorul cuvânt prestație. Bogdán Zsolt, prezent în ceea ce se cheamă în teorie rol episodic, s-a gândit să ne ofere o sărbătoare a artei actorului. O exemplificare defel didactică a ceea ce se cheamă valoare.
Mircea Morariu: Rol principal, rol secundar, valoare, excelență, amfiteatrum.ro, 18 septembrie 2019.
Data premierei: 06 septembrie 2019
„Nu pot să fiu altfel decât femeie – dacă te afli aici, în preajma mea.”
Tânărul pictor primeşte o comandă de la un secretar de stat influent pentru a o imortaliza pe proaspăta lui soţie, Lulu. Rămaşi singuri, pictorul şi modelul său intră într-un joc senzual periculos...
Aşa începe piesa de teatru Lulu de Frank Wedekind, povestea ascensiunii şi căderii unei fete orfane găsite pe stradă. Lulu devine obiectul dorinţelor masculine meschine, trecând din pat în pat, urcând în ierarhia socială odată cu fiecare căsătorie nouă în care intră…
Surprinzătoarea adâncime a cunoaşterii umane a autorului, respectiv umorul său insolent, presărate de un erotism scandalos transformă povestea destinului unei femei într-un spectacol ieşit din comun, la fel de palpitant precum un roman poliţist. Teatrul Maghiar de Stat din Cluj prezintă piesa în varianta sa originală.
„Wedekind sapă adânc și scoate la iveală lucruri oribile. Citindu-i opera, mă uimeşte faptul că i-a putut supravieţui. Eu, ca traducător, mă simt rău fizic de fiecare dată când parcurg rând după rând scena cu Jack Spintecătorul, sau când sunt martor la josnicia lui Puntschuh, la înrăirea lui Casti-Piani, la suferința lui Alwa, la putoarea lui Schigolch, la chinurile lui Geschwitz, sau la căderea în vârtejul propriu a lui Schöning și Schwarz.”
András Forgách: Frank Luluja [Lulu a lui Frank], in Gonosz siker [Succes hain], Editura Magvető, Budapesta, 2000.
Caiet de sală