Un roman cu contrabas. Personal, pasional şi politic

Cu mult timp în urmă, când am citit această poveste pentru prima dată, ea m-a impresionat într-un mod simplu și personal. Un alt personaj cehovian care nu-şi găsește locul... Îmi imaginam piesa pusă în scenă, în care eu îl interpretam pe Pitsikatoff... un om pierdut, într-o continuă căutare... aflat într-o eternă fermata... suspendat... cu părul lăsat să-i crească la întâmplare... și care își trăiește tristețea într-o pădure întunecată... sub un mic pod.

De-a lungul anilor, lângă aspectul personal s-a inserat cel pasional; pentru călătoria acestui Quijote supranumit Pitsikatoff, mi-am imaginat un spațiu teatralo-muzical. O lume fantastică, magică, populată de basme şi cântece, inspirată de imaginarele lumi ale lui Robert Wilson și de muzica viscerală a lui Tom Waits. Pasiuni contradictorii ale profesiei mele contradictorii şi a vieţii mele contradictorii.

Apoi a intervenit și cel de-al treilea „p”, aspectul politic, sub forma întrebărilor pe care le ridică dificultatea găsirii locului nostru, ca bărbați și indivizi, în societatea contemporană. Asemeni multora dintre personajele lui Cehov, suntem victime ale schimbărilor politice și sociale. În urma acestor gânduri, am decis ca evoluţia personajului feminin din acestă povestire să ia o altă direcție.

Toate aceste gânduri, trăiri, vise și-au luat avânt atunci când Teatrul Maghiar de Stat din Cluj mi-a oferit posibilitatea de a le transpune în planul realului. În felul acesta, scurta povestire despre un contrabas a căpătat o dimensiune personală, pasională şi politică. Evoluția unei povești care se bazează, după toți acești ani, pe complicitatea care s-a născut între generoasa familie maghiară și acest Quijote cu eterna sa fermata.

Sunt bucuros să fac această călătorie împreună cu dumneavoastră și vă rog să vă dați libertatea de a nu vă găsi locul.

Paco Alfonsín