Neguţătorul din Veneţia este o comedie despre lupta senină dintre Cămătărie și Prietenie, Răzbunare și Iertare, Disarmonie și Armonie. (...) Poveste, comedie întunecată, pildă morală sau comedia dell'arte? Materia primă a fost colectată în mod inconștient în persoana lui Shakespeare, doar maestrul de scenă care îmbină situaţii este conștient. Însă, meseriaşul este, totodată, poet, iar materia primă vrăjită reflectă deplinătatea vieții, chiar şi atunci când nu doreşte să o luăm prea în serios.

László Cs. Szabó: Velencei uzsora, belmonti muzsika/Cămătărie veneţiană, muzică din Belmont
 

Spectacolul se desfăşoară într-o lume rece, cu tehnologie modernă, unde, în contrast, pasiunile sunt enorme. Pasiuni care înseamnă, în primul rând, narcisism şi egoism. În același timp, aceste personaje sunt, de asemenea, prizonieri ai unor situaţii.

Aici nimeni nu alege să renunţe la tot, sau să spună ca nu este interesat de bani. Toți acționează în conformitate cu propriul interes, totul fiind manipulat de către o reţea complexă de interese și alianțe. Desigur, fiecare personaj are emoţii puternice, sincere, are parte de sex, iubire, erotism. Dar personajele nu decid în funcţie de asta. Ei cred doar temporar că aceste lucruri sunt mai importante. Egoismul și interesul propriu intervin în toate deciziile luate. Dacă reflectăm asupra acestei idei, putem crea un teatru de o cruzime teribilă. Desigur, cu elemente proprii comediei, cu situații comice, dar în esenţă o goană lacomă, plină de cruzime, după „nemurire”, supravieţuire sau fericire.

Gábor Tompa