1 oră 40 minute fără pauză
Întâlnirea dintre Kinga Mezei (regizoare) și Angi Máté (autoarea romanului Mamó) stă sub semnul unor comunicări prin prisma sensibilității și atractivității spirituale reciproce, posibil raportate și la un fond cultural comun, ce conține, printre alte ingrediente, apartenența la tradiționalismul minoritar. Kinga Mezei vine din Serbia (a studiat la Novi Sad) iar Angi Máté s-a născut în Transilvania, la Hunedoara. „Dantela” croșetată de cele două tinere sub forma unor secvențe evocatoare pune în evidență o lume aflată sub pleoapa trecutului, cuibărită în magia copilăriei. Aceste scene extrase din roman sunt însăilate în mintea unui copil orfan, crescut de bunică, și redate pe scenă ca subansambluri ale unui mecanism misterios, mustind de viață. Poezia scriiturii transpare vag în spectacol din cauza unor supralicitări cu accent pe comic, dar e recuperată parțial de partitura muzicală, adecvată ca linie melodică, dar nu ilustrativă, folosită și aici ca liant între personajul Angi și rememorările ei. Dantelă este un spectacol-mărturisire de o anume suplețe compozițională și finețe emoțională, ce se construiește pe marginea monologului fetiței orfane, minunat interpretată de Györgyjakab Enikő.
Pécs, Hungary (2014)
Miercurea- Ciuc (2014)
2013 - Premiul publicului - Festivalul de Teatru Național, Pécs, ediția XIV.
Data premierei: 21 mai 2013
Data premierei: 21 mai 2013
Durata spectacolului: 1 oră 40 minute fără pauză
Spectacolul a câștigat premiului publicului la ediția a XIV-a a Festivalului Național de Teatru de la Pécs.
Adaptare scenică de Kornélia Góli şi Kinga Mezei după romanul Mamó de Angi Máté
Piesa lui Angi Máté, Mamó, este asemeni unei bucăţi de dantelă veche. O confesiune însăilată din frânturi de amintiri, o mărturisire a unui copil orfan. Un puzzle format din destine care se ating întâmplător unele de celelalte. O înşiruire de fotografii vechi. Un lung monolog care reînsuflețește personaje ale copilăriei, locuri, culori, mirosuri, emoții și suferinţe. Toate acestea sunt redate prin ochii unei copile singuratice ale cărei zile triste și pline de sărăcie sunt ţesute, în imaginaţia ei, asemeni unei dantele. Vorbele ei naive și neobișnuite sunt în contrast cu întunecimea poveștii, cu slăbiciunea lui Mamó şi dificultățile de zi cu zi. Cu inocenţă şi naivitate, ea se aruncă în lume cu micuțul ei cap înainte, dorind să aparțină cuiva, pentru că ea este, de fapt, complet singură.
Kinga Mezei