Artur, un tânăr student universitar care visează la o nouă ordine mondială, caută îndrumare în moștenirea intelectuală a părinților și bunicilor săi. Dar, de îndată ce pornește în călătoria sa, se lovește de un zid, deoarece valorile pe care ar vrea să se bazeze au fost erodate de timp: în mijlocul reflexelor acumulate de generații, tradiția a devenit ridicolă, libertatea o rutină, iar rebeliunea o tendință vestimentară. Tango-ul lui Mrozek nu este doar o viziune grotescă a dramei unei familii, ci și o replică în miniatură a unei structuri sociale, un diagnostic al stării de fapt al lumii. Este o etapă a civilizației în care nu a mai rămas mare lucru din iluziile salvationiste și din ideea de libertate, una în care radicalismul se reîntoarce la același punct de plecare: puterea.

Ce anume transformă noua ordine mondială în realitate? Poate fi ea morală dacă este împotriva naturii umane? Și dacă toate valorile au fost deja epuizate, asistăm la nașterea unei lumi noi sau nu facem altceva decât să reluăm un amar ritual al repetiției eterne?

Reka Szabo, dramaturgul spectacolului