Vörösmarty Mihály nu a apucat să-și vadă opera montată în scenă. Nici nu a visat succesul operei sale din ultimul secol și jumătate, așa cum nici Csongor nu a visat că, alături de Tünde, va cunoaște dragostea perfectă. Csongor și Tünde se confruntă cu multe piedici, la fel ca opera intitulată după numele lor. Deși s-a bucurat apoi de mare popularitate în școli și teatre deopotrivă, această capodoperă a marcat perioada romantismului în literatura maghiară și a devenit drama epică de reper. Această capodoperă ne obligă la responsabilitate, mai ales pe creatorii de teatru. Montarea mea dorește să respecte fondul operei, dar ca formă, conține elemente noi care să certifice adevăruri teatrale valabile în orice timp și spațiu. Fiind o dramă epică, am posibilitatea să accentuez dramatismul uman, iar jocul visceral și fantezia evocă visele, magia clasicului etern și teatrul inovator.