Orbii

Hommage à Maurice Maeterlinck, Samuel Beckett, Hajas Tibor, Pilinszky János & Pier Paolo Pasolini

Studio pe scena mare
RO
EN
16+
2h fără pauză

Gábor Viola
Lóránd Váta
Ervin Szűcs
Rita Sigmond / Kinga Ötvös
János Platz
Csaba Marosán
Gizella Kicsid
Emőke Kató
Melinda Kántor
Éva Imre
Loránd Farkas
Balázs Bodolai
Péter Árus
Csilla Albert

regia
Botond Nagy
 
decorul
Carmencita Brojboiu
 
costumele
Erika Márton
 
muzica
Bence Kónya-Ütő
 
coregrafia
George Pop
 
imagini video
András Rancz
 
dramaturgia
Ágnes Kali
 
light design
László Erőss
 
asistent de regie
Emőke Veres
 
regia tehnică
Pál Böjthe
Data premierei: 17 mai 2017

Noi, cei de azi, trăim şi nu trăim în același timp. În zilele noastre este foarte greu să spui ceva nou. Repeția este plictisitoare, la fel și obiectivitatea sau subiectivitatea. 
Pe parcursul vieţii, omul nu prea face altceva decât să se repete. Noi, oamenii, licităm de-a lungul vieţii mai ales pe traumele celorlalţi. 
Acest spectacol nu face promisiuni şi nu se justifică. El nu vrea să fie mai mult decât ceea ce este: un colaj. Un colaj al epocii în care ne naştem de mii de ani; un colaj  al stângăciilor noastre, al monologurilor paralele, al nevoii de atenţie şi de iubire a fiecăruia dintre noi. 
Orbirea presupune lipsa vederii, dar suntem la fel de orbi şi atunci când nu vrem să vedem. Perdeaua de abur din faţa ochilor poate fi şi o alegere. Nimeni nu-şi poate rememora – fără să trişeze – liniile care-i brăzdează palma.
Figuri umanoide închise într-un spaţiu. În afară de acest aspect umanoid nu se întâmplă nimic.


– Câteodată visez că văd.
– Eu văd numai atunci când visez.


Caiet de sală