Charles Mee

Nunta perfectă

Traducerea supratitrării în română: Claudiu Groza

Sala mare
1 oră şi 40 de minute, fără pauză.

Meridee
Enikő Györgyjakab
 
Tessa
Anikó Pethő
 
Jonathan
Szabolcs Balla
 
Maria
Andrea Kali
 
Francois
Zsolt Bogdán
 
Frank
András Hatházi
 
Edmund
Attila Orbán
 
Amadou
Ferenc Sinkó
 
Vikram
Ervin Szűcs
 
Djamila
Csilla Varga
 
Willy
Balázs Bodolai
 
Părintele Thane
Loránd Váta
 
Ariel
Melinda Kántor
 
James
András Buzási
 
Isaac
Gábor Viola
 
Dieter
Lehel Salat
 
Julian
Róbert Laczkó Vass
 
Heiner
Sándor Keresztes
 
Bob
Loránd Farkas
 
Karl
Csongor Köllő

regia
Karin Coonrod
 
decorul
Carmencita Brojboiu
 
costumele
Oana Botez
 
muzica
Lucian Ban
 
dramaturgia
András Visky
 
conducerea muzicală
Zoltán Horváth
 
asistent de regie
Andrej Visky
 
regia tehnică
Andrej Visky

Data premierei: 23 mai 2012
Data premierei: 23 mai 2012
Durata spectacolului: 1 oră şi 40 de minute, fără pauză.

Decor realizat de Altax SRL (Bucureşti).

Charles Mee are un umor violent, totuşi el este în egală măsură interesat în reconciliere. Luând deseori ca surse de inspiraţie pe greci şi pe Shakespeare, împreună cu alte texte cunoscute sau necunoscute, el vede cultura vestică contemporană printr-o comedie amară, personajele lui negociind supravieţuirea lor într-un astfel de peisaj al deşertului spiritual. În piesa Nunta perfectă, Mee tratează personajele cu o tandreţe comică. Nu încearcă să creeze caractere eroice, ci înfăţişează figuri umane, care sunt deseori confuze, care zic ce le trece prin cap şi se răzgândesc în clipa următoare. Toţi tânjesc după atenţie şi succes personal: în cultura modernă succesul înseamnă singurul mod de supravieţuire. Succesul reprezintă totul. Piesa are ca personajul central mireasa, iar eu văd acest lucru ca şi un simbol al consumerismului romantic. Nunta a devenit o mare afacere. Deseori, un an mai târziu urmează divorţul. Piesa lui Mee este plină de avertismente...
(Karin Coonrod)

Charles L. Mee este probabil cel mai însemnat dramaturg al literaturii americane contemporane, care a rescris
operele cele mai semnificative ale teatrului de la greci până la Shakespeare. Piesele sale îmbină momente, fragmente, mituri, coşmaruri ale culturii vestice, care se confruntă cu o criză extremă de identitate, cu ţesuturi
dramaturgice de cele mai multe ori împrumutate, plasând în perspectiva largă a civilizaţiei vestice evenimentele ameninţătoare atât de apropiate nouă. Migraţia popoarelor, problematica identităţii sexuale, distrugerea ideii de căsătorie ca instituţie, slăbirea puterii culturii „albilor“ din vest, respectiv atracţia faţă de culturile exotice şi fals autentice aflate la modă: toate acestea sunt de fapt simptome ale decăderii. În teatrul lui Charles L. Mee nu vedem însă tragedii întunecate, ci întâmplări scrise cu umor excepţional, mai mult, cu sarcasm, care demască relaţiile umane şi sociale vulnerabile la mode de mass-media degenerate. Teatrul lui Mee poate să pară fără milă, dar niciodată fără iubire.
(András Visky)