Georg Büchner

Woyzeck

sau shiţa unui vertij

Studio pe scena mare

Dansatori:
Guillaume Bertrand, Istvan Bickei, Denes Debrei, Samuel Dutertre, Peter Gemza, Josef
Nadj, Henrieta Varga

muzica
Aladar Racz

light design
Raymond Blot

coregrafia
József Nagy

director tehnic
Sébastien Dupont

lumini
Sébastien Dupont

regia tehnică
Clément Dirat

Data premierei: 07 decembrie 2010

După premiile din Belgrad, Hamburg, Chividale, Perigaux, Premiul Masca de Aur din Moscova şi Premiul Mare al UNICEF-ului, în 2001 Josef Nadj a fost premiat cu cel mai prestigios premiu de teatru din Europa: Premiul European pentru Teatru Taormina acordat de Asociaţia Europeană de Teatru. Spectacolul a câştigat Marele premiu la al 32.-lea BITEF în Belgrad în anul 1998 şi Masca de aur pentru cel mai bun spectacol stăin în Rusia în anul 2002.

Vocile din „Woyzeck” vorbesc, în mijlocul nebuniei, că legea nu (mai) trebuie să existe şi că pentru cei săraci locul legii trebuie luat de natură, dar ca un spaţiu gol: sticle, beţivi în cabarete, animale sclipind în noapte. Aşa cum e dinainte scris, „săracii” se transformă (ori sunt transformaţi) în subiecte revoluţionare – de aceea se adună în jurul unei legi ori a ceea ce poate ţine loc de lege. Deşi e privită dintr-o perspectivă istorică, povestea lui Woyzeck şi a Mariei e dincolo de orice agitaţie eroică şi dincolo de orice relatare părtinitoare ori didactică.

(Jean-Cristophe Bailly)

Ce rămâne din Woyzeck? Nimic – nimic, în afară de misterul operei lui Büchner, pe care Nadj l-a păstrat într-un mod miraculos: viziunea, suferinţa, omorul. Somaţiile josnice ale naturii care fac din om o marionetă dureroasă. Atavismul nenorocirii. Fatalitatea prăpastiei.

(Frédéric Ferney, Le Figaro)