William Shakespeare

Măsură pentru măsură

Adaptare scenică de Matthias Langhoff și Eszter Bíró

Sala mare
RO
4 ore cu o pauză

Ducele, Pompeius
András Hatházi
 
Angelo
Zsolt Bogdán
 
Escalus
Attila Orbán
 
Temnicerul
József Bíró
 
Lucio
Áron Dimény
 
Claudio
Ervin Szűcs
 
Cot
Sándor Keresztes
 
Spumă
András Buzási
 
Bernardino
Csongor Köllő
 
Isabella
Anikó Pethő
 
D-na Răsfrecată, Mariana, Groaznic
Emőke Kató
 
Julieta, Maica Francesca, Fatima
Csilla Varga

regia
Matthias Langhoff
 
dramaturgia
Eszter Bíró
 
decorul
Matthias Langhoff
 
costumele
Carmencita Brojboiu
 
muzica
Vasile Șirli
 
efecte sonore
Balázs Bodolai
 
pictura
Arthur Bota
 
mişcare scenică
Ferenc Sinkó
 
asistent de regie
Balázs Bodolai
 
asistent de dramaturgie
Kinga Kovács
 
corepetitori
Xénia Stollár, Katalin Incze G.
 
asistenţi de scenografie
Carmencita Brojboiu, Samäel Steiner
 
regia tehnică
Yvonne Nagy
Data premierei: 22 septembrie 2010
Spectacol sala mare
Data premierei: 22 septembrie 2010
Durata spectacolului: 4 ore cu o pauză
Interzis tinerilor sub 15 ani!

petrecerea lui William
în compania unor
curve şi călugăriţe
popi şi perverşi
asceţi şi asasini


Versiune scenică de Matthias Langhoff şi Eszter Biró
Versiunea în limba română de Kinga Kovács după o traducere de Ioana Ieronim

Mă învârteam în patul meu, mă dureau picioarele şi ochii mei nu voiau să se închidă. „Bună seara, Matthias.“– „Bună, Matthias. Cum ai intrat?“– „Doar laşi fereastra întotdeauna deschisă.“– „A, da, şi ce vrei, Matthias?“– „Nimic... Să te întreb: cum te simţi în Cluj?“– „Bine, patul meu e ok. Parcul în faţa teatrului este plăcut; oamenii cu care lucrez sunt prietenoşi.“– „Oamenilor nu le e uşor. Sub rochia timpurilor noi proliferă grijile timpurilor vechi. Puterea rămâne autocraţie. Dreptul apără nedreptatea. Libertatea dobândită trebuie plătită cu docilitate. Dragostea, prietenia, încrederea au devenit marfă. Viaţa este din ce în ce mai grea, fiecare trebuie să vadă cum se descurcă fără să cadă în mreaja justiţiei oarbe. Şi dreptatea, care trebuie să fie pâinea de zi cu zi a poporului, pâinea îmbelşugată şi gustoasă, rămâne necoaptă. Cui îi e foame, poate să se sature cu morală, credinţă şi speranţă.“– „Vorbeşti de Cluj, Matthias?“– „Nu, despre Viena; despre Măsură pentru măsură, despre Shakespeare.“– „Chiar?“– „Cred că da.“– „Vrei să schimb Shakespeare?“– „Nu, nu! Nu avem voie să schimbăm Shakespeare. El nu este niciodată străvechit, ci întodeauna o ia înaintea noastră. Doar trebuie să-l citeşti din nou şi în timp ce citeşti să vezi locul unde îl citeşti. Noapte bună, Matthias.“ Şi a dispărut. M-am sculat din patul meu şi am închis fereastra. Nu vroiam să las să intre alte gânduri şi nici să las unele să iasă în noaptea zornăitoare.
„Deşteptarea, Matthias!“– Am tresărit. Stătea înaintea ferestrii închise cu un zâmbet strălucitor pe faţă. Tambura pe geam şi nu înceta să râdă de mine. „Lasă-mă în pace, Matthias!“ îi spuneam indispus. „Trebuie să-mi strâng gândurile şi să mă duc la repetiţie.“– „Ştiu, ştiu; vroiam doar să-ţi mai spun: e dimineaţă şi Măsură pentru măsură este o comedie.“– „Comedie?“ – întrebam şi i-am aruncat o privire sumbră. „Tu nu ştii nimic, Matthias! Nu ştii nimic!”
(Matthias Langhoff)

Dialog cu Matthias Langhoff