---

Singur pe o scenă goală, Jacques Bourgaux interpretează aventurile cavalerului tristei figuri. Prin sunet, cuvânt, gesturi, cântec şi prin implicarea publicului, el invocă vrăjitori răi, cavaleri perfizi, uriaşi răuvoitori. Iar noi îl urmărim, de la o piaţă agitată într-o celulă umedă, de la urletul furtunii la huruitul unei mori de vânt, de la sunetul înnebunitor al picurilor de apă care cad printr-un acoperiş găurit la galopul calului şi măgarului care-i duc pe Don Quijote şi pe servitorul său credincios, Sancho Panza, spre bătălii aprige şi inegale… Figură emblematică a anacronicului şi a demodatului, Don Quijote este în mod surprinzător, mai mult ca niciodată, contemporanul nostru.