Cineva are să vină este o piesă-poem, tradusă într-un spectacol-poem, despre care aș spune că marchează o nouă etapă creativă pentru Chris Simion-Mercurian, care construiește un univers ce surprinde perfect atmosfera tensionată, ambiguitatea, singurătatea pustiitoare, în care cele două personaje care par a-și consuma la nesfîrșit, fără nici o posibilitate de evadare, iubirea mistuitoare, pasiunea prea puternică pentru a rezista nealterată de mediu, de intruziunea celuilalt. Modalitatea de a exista în această lume, de a ajunge la o armonie în plină disoluție a întregului, este de a găsi o manieră de reconciliere a contrariilor, a fragmentelor, a părților aparent distincte dintr-un tot pe care trebuie să îl înțelegem în multiformele sale.

Silvia Dumitrache: Universul dintre mine și tine, Observator Cultural

Spectacolul poate fi și o dramă psihologică, pentru că natura umană, oricât de mult ne-am dori s-o existențializăm, nu este scutită de accese de gelozie, de obsesii sau de neputinţe ale fidelităţii. Din această perspectivă, putem să ne gândim și la o feminitate încă raportată la o autoritate patriarhală, El încercând repetitiv și obsesiv să o distragă pe Ea din mreaja cântecului de sirenă.

Ionela Gavril: „Cineva are să vină” – între psihologic şi existenţial, lapunkt.ro

Spectacolul spune povestea unui cuplu aflat în impas în încercarea lor de a se reconecta. El și Ea – un cuplu ca oricare altul, cu visuri, idealuri, nesiguranțe – pășesc pragul unei case retrase, pe malul mării, cu scopul de a se regăsi. Îi așteaptă însă o pustietate greu de suportat și o presimțire că cineva o bântuie pe Ea. O certitudine chiar a faptului că Cineva are să vină. Spectacolul mizează pe mister și suspans, în căutarea esențelor. Un teatru al tăcerilor, o poveste despre (ne)comunicare.