De multe ori, când merg să văd un text care s-a montat de n ori de-a lungul anilor, mă întreb dacă voi mai fi surprinsă, sau dacă va exista măcar un element aparte care să mă determine să aplaud din toată inima la final. Jesca Prudencio, regizoarea spectacolului Orașul nostru de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj, perfect conștientă că textul nu e nici pe departe necunoscut publicului din România, a reușit să înlăture și ultimul strop de scepticism, propunând un spectacol pe cât de proaspăt, pe atât de plin de revelații. [...]

Orașul nostru, spectacolul Teatrului Maghiar de Stat Cluj nu e o montare oarecare a textului lui Thornton Wilder, ci una cu adevărat specială, în care sensibilitatea derivă direct din construcția relațiilor dintre personaje. Viața capătă valoare de simbol, în măsura în care acceptăm și că ceea ce rămâne după noi face parte tot din viață; cu alte cuvinte, memoria faptelor ne aparține, suntem pe deplin responsabili de ceea ce lăsăm celorlalți moștenire. Faptul că accentul cade pe gest și nu pe cuvânt – deși scenele sunt încărcate de replici, aflăm multe informații despre viața cotidiană din Grover’s Corners – e o invitație la redimensionarea propriilor noastre vieți. Câți dintre noi mai știm să apreciem corect valoarea unui gest de bunăvoință, câți dintre noi mai reușesc să se bucure sincer pentru fericirea semenilor?

Nona Rapotan: Puterea vizualului – Reverență artei teatrale, bookhub.ro, 6 iulie 2025

Actorii reușesc să creeze un univers scenic viu și coerent doar prin gesturi, expresii și tonalitate. Este un joc bazat pe rafinamentul detaliului și pe o înțelegere profundă a firescului. Fiecare personaj adaugă o nuanță unică tabloului acestui oraș aparent banal, dar plin de viață autentică.

Ca într-un mozaic atent compus, actorii András Buzási, Áron Dimeny, Hannah Daradics, Tamás Kiss, Júlia Laczó, Anikó Pethő, Róbert Laczkó Vass construiesc/reconstruiesc ritmul zilnic al unei existențe obișnuite, în care nimic nu pare spectaculos, dar totul este esențial. Fiecare contribuie cu o piesă la acest puzzle al vieții, iar tocmai armonia jocului colectiv oferă profunzime și gravitate poveștii. Prin sinceritatea lor interiorizată, ne amintesc că teatrul poate reda cu sinceritate tocmai această poezie a cotidianului.

L-am urmărit pe actorul Zsolt Bogdan cu un soi de tăcere interioară: am simțit că urmăresc o frântură de viață, nu un spectacol de teatru. Prin gesturi, priviri, expresii și tăceri, mi-a amintit că viața nu strigă, nu cere aplauze – ea se întâmplă clipă cu clipă, iar noi o trecem cu vederea zi de zi.

Când am ieșit din sală, nu m-am grăbit. Era o seară toridă de vară. Aer irespirabil. Replicile din finalul piesei îmi reveneau în minte, alături de privirea lui Emily din actul al treilea. Și m-am întrebat – ca într-un ecou al spectacolului – câte astfel de clipe am trecut cu vederea, grăbită, atentă la altceva.

Viața este, poate, cel mai complex spectacol: cu roluri asumate sau impuse, cu intrări discrete și ieșiri neașteptate. Jucăm, repetăm, improvizăm – dar rareori înțelegem întreaga poveste cât timp ne aflăm pe scena ei.

Jessica Prudencio nu îți oferă doar un spectacol bine construit, ci mai ales o oglindă lucidă și emoționantă. O oglindă în care ești invitat să te privești - nu ca spectator, ci ca ființă vie, prinsă în mecanismul subtil al propriei existențe. Pentru că exact acest tip de teatru – auster în formă, dar profund în conținut; lipsit de stridențe, dar încărcat de sens – este cel care rămâne cu tine mult timp după ce lumina se stinge și cortina cade.

Narcisa Pintea: Ecoul zilei de ieri, Tribuna, Nr. 551 – 16-31 august

Orașul nostru este o pledoarie pentru înțelepciunea de a trăi în prezent, conștientizând miracolul invizibil al legăturilor de sânge, al iubirii, compasiunii și solidarității umane. Dacă nemurirea nu aparține condiției umane, avem, totuși, acces, la o anumită formă de nemurire, prin binecuvântarea de a supraviețui în sufletul cuiva drag. Împreună cu echipa Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, Jesca Prudencio a creat un spectacol vibrant, care ne obligă să ne adresăm întrebări deopotrivă personale și universale, privitoare la casa noastră de pe pământ și la cea din ceruri.

Ana Ionesei: Orașul nostru sau acasă e acolo unde e inima ta. Jurnal de cititor, jurnal de spectator, fictiunea.ro, Nr. 209 / 119, 3 august 2025

Relația dintre membrii fiecărui cuplu reflectă tiparele tipice ale iubirii, dar și diversitatea acesteia. Figura maternă mai severă, adesea directă și fără menajamente a doamnei Webb este contrabalansată de clovnescul și relaxatul domn Webb, care reprezintă exemplul unui cuplu armonios. Duoul format din Réka Csutak și Zsolt Bogdán creează în mod natural această dinamică, ceea ce nu este surprinzător, având în vedere că amândoi sunt actori talentați și formează un cuplu și în viața reală. Deoarece această piesă folosește mult paralelismele, cuplul adult este de asemenea reprezentat de duo-ul Gibbs: doctorul Róbert Kardos M., tatăl iubitor și versatil care încearcă să combine profesia cu viața personală. Alături de el, mama anxioasă și melancolică, interpretată de Csilla Varga, aruncă o lumină diferită asupra modului în care poate funcționa un cuplu armonios.

Henrietta Szabó-Kádár: A mi kis városunk: szaunából öröklétbe [Orașul nostru: de la saună la eternitate], Szabadság, 30 august 2025.

Orașul nostru este o piesă ludică și emoționantă care ne îndeamnă să ne trezim și să începem să ne trăim viața cu adevărat. Piesa în trei acte începe în anul 1901. Emily, îndrumată de Regizorul tehnic, își reexaminează viața simplă, parcursul ei fiind străbătut de noi începuturi și sfârșituri. Însă călătoria ei este una plină de surprize, pe măsură ce amintirile se transformă în realitate.

Scrisă în 1938 de către dramaturgul și poetul Thornton Wilder, Orașul nostru este o lucrare literară îndrăgită, jucată în mod constant în SUA, fiind prezentă de zeci de ani atât pe scenele teatrelor micilor orașe, cât și pe Broadway. La momentul premierei sale, a fost o piesă revoluționară și chiar experimentală datorită tematicii sale existențiale, prezentate într-o manieră meta-teatrală, prin adresarea directă a publicului, respectiv, estetica sa minimalistă și imaginară.

Abordarea mea reprezintă o continuare a acestei tradiții, aducând un suflu nou, prin perspectiva mea unică de regizoare americană care a crescut într-un orășel precum cel din piesă. Acum zece ani am fost studentă la masteratul de regie al lui Gábor Tompa la UC San Diego. În colaborare cu artiștii extraordinari ai Teatrului Maghiar de Stat Cluj, spectacolul nostru explorează paradoxul dintre viață și moarte prin parcurgerea momentelor de suferință și singurătate, îngrijorare și așteptare, iar mai apoi joacă și liniște.

După vizionarea spectacolului Orașul nostru, s-ar putea ca publicul să simtă dorința de a-și strânge în brațe mai tare pe cei dragi și de a-și trăi viața cu mai multă intensitate.

Jesca Prudencio, regizoarea spectacolului

---

Caiet de sală