Viața noastră e o foaie de matematică. Acolo se dau luptele noastre pentru dragoste, moarte, putere. Încercăm să trecem de pe un pătrat pe altul, dansăm, cădem în genunchi, trasăm diagonale imposibile, suntem exasperați. Luminile emise de barele căzând perpendicular pe această coală de matematică unde ne jucăm viața și nemurirea ne orbesc, ajungem să facem gesturi necugetate, suntem escroci, ne mințim pe noi înșine, îi mințim și pe ceilalți, firește, ne aruncăm în trecut, clepsidra zace în dreptul unei uși pentru cei trecuți în neființă din Gubbio, trecutul ne aruncă într-un prezent care nu vrea decât să se aneantizeze. Bem o cupă de vin așteptând un tren, apoi sărim din tren, de groază că am ajunge la destinația stabilită.

Ana Ionesei: Călător sub clar de lună: Elucubrațiile lunaticului, bookhub.ro, 10 ianuarie 2022

Este o decizie importantă în ceea ce privește spectacolul faptul că personajul lui Erzsi este pus aproape la fel de mult în valoare ca și cel al lui Mihály: de fapt, cei doi împreună, cu mizele lor reale, pot pune în valoare căutarea care este subiectul central al romanului. Erzsi, interpretată de Anikó Pethő, se deschide în timpul spectacolului: se desprinde de conformism în gesturi și în felul în care se îmbracă. Ceea ce face ea spre finalul spectacolului este o decizie reală, chiar dacă implică resemnare. Alți oameni iau decizii pentru Mihály - soarta abstractă însăși, motiv pentru care numeroasele scene ritualizate din piesă sunt atât de importante - și anumite capitole din viața lui sunt rezolvate și închise, însă, la sfârșitul piesei, la fel ca la sfârșitul romanului, o cale de scăpare îngustă rămâne deschisă pentru el. Michael nu se va maturiza niciodată, spune piesa, el este un Peter Pan adolescent.

Imre József Balázs: Örvényregény a színpadon [Un roman furtonos pe scenă], jatekter.ro, 12 ianuarie 2022

Și astfel, într-o lume dominată de confuzie, de frică, de știri false și contradictorii, de bâlbe instituționale și corupție, de pandemie și vești de războaie, spectacolul lui Botond Nagy ne arată o lumină. Trebuie să alegem viața. Trebuie să trăim. Și astfel, într-o lume dominată de confuzie, de frică, de știri false și contradictorii, de bâlbe instituționale și corupție, de pandemie și vești de războaie, spectacolul lui Botond Nagy ne arată o lumină. Trebuie să alegem viața. Trebuie să trăim.

Traian Toduț: Călători în lumină - Utas és holdvilág / Călător sub clar de lună, liternet, ianuarie 2022

Scenele lui Erzsi au fost pline de dinamism - traseul ei fiind mult mai orientat spre acțiune decât cel al lui Mihály. Ea a devenit un personaj foarte simpatic și nuanțat, care își dorește cu disperare să se conecteze cu oamenii din jurul ei, dar continuă să fie într-o companie (masculină) nepotrivită. Mihály și Erzsi sunt două fețe ale aceleiași monede: unul dintre ei trăiește în întregime într-o lume a viselor, contemplând, rememorând, în timp ce celălalt își descoperă propriile dorințe fizice, încercând să se descurce în cadrul acestei realități. Minte și corp - dacă oricare dintre ele ar fi fost lăsate pe dinafară, formula nu ar fi fost completă.

Borbála Keresztesi – Réka Fazakas:  A led-ketrec, a perzsa és a klasszikus [Cuşca-LED, persanul şi clasicul], szinhaz.net; 3 februarie 2022

Drumul inițiatic, al tăcerii și al cunoașterii de noapte se intersectează cu amintirile, cu dezamăgirile și cu dezvăluirile traumatizante, între care cea mai dureroasă este iubirea nemărturisită, neîmplinită pentru Éva Ulpius (Tőtszegi Zsuzsa). Mihály, atins de angoase, recunoaște învins, din perspectiva unei victime: "e mult mai ușor și mai natural să mori decât să rămâi în viață". Această tristețe, resimțită după despărțirea de prietenul Tamás, "un prinț destinat morții", marchează profund sufletul bolnav al eroului. Dar tentația suicidară nu i se potrivește, cu toate că prezicătoarea Vania (Albert Csilla) îl citește cu precizie: "Signore e un suflet foarte bun, dar nu-i pentru lumea asta".

Adrian Țion: Nostalgia tinereții veșnice, Făclia / liternet.ro, aprilie 2022

Dar cel mai mare beneficiu al reținerii este că jocul actoricesc din cadrul producției este cel care dă viață piesei. Actorii profită de acest spațiu care se eliberează și joacă foarte bine. Punctul central al întregului spectacol este practic portretul conturat de Balázs Bodolai - Mihály este genul de protagonist care interpretează existența dintr-o subiectivitate totală, iar această interpretare a existenței pare întotdeauna mai valabilă și mai autentică pentru public decât o însușire obiectivată a așa-zisei realități. Ne putem identifica mai ușor cu această personalitate "slabă" care admite și recunoaște durerea existenței care se confruntă cu absurdul.

Botond Ficher: O călătorie reţinută, undeva spre interior, Helikon 2022