Mihail Bulgakov

CABALA BIGOȚILOR

Traducerea în limba maghiară de Sára Karig, János Elbert

Sala mare
RO
2h 40'

J. B. Molière, celebru dramaturg și autor
András Csíky
 
Modeleine Béjárt, actriță
Júlia Borbáth
 
Armande Béjárt Moliére, actriță
Zsuzsa Gajzágó
 
Mariette Rivaille, actriță
Andrea Spolarics
 
Charles Varlet de Lagrange, poreclit „Registrul”
Lehel Salat
 
Zacharie Moirron, celebru june prim
Rémusz Szikszai
 
Philibert du Croisy, actor
Miklós Bács
 
Jean-Jaques Bouton, mucarnic în teatru și valetul lui Molière
Dezső Nagy
 
Ludovic cel Mare, regele Franței
József Bíró
 
Marchizul d’Orsigny, spadasin, poreclit „Chiorule, fă-ți rugăciunea”
Róbert Kardos M.
 
Marchizul de Charron, arhiepiscopul orașului Paris
Ferenc Boér
 
Marchizul de Lessac, jucător de cărți
Gábor Dehel
 
Cizmarul cel drept, bufonul regelui
Zsolt Bogdán
 
Șarlatanul cu clavecinul
Miklós Jancsó
 
Necunoscuta cu mască
Tekla Tordai
 
Părintele Bartalomeu, predicator ambulant
András Hatházi
 
Fratele putere
István Bogdán/ András Zsolt Bandi
 
Fratele devotament
Loránd Madarász
 
Renée, foarte bătrâna dădacă a lui Molière
Éva Katona
 
Sufleurul
Ferenc Ille
 
Membrii Cabalei Sfintei scripturi, curteni, mușchetari
Erzsébet Fülöp, Lóránd András, Zsolt Bülönyi, Áron Dimény, László Gábor, Ilona Járó, Andrea Kali, Melinda Kántor, Attila Keresztes, Levente Kocsárdi, Júlia Laczó, Gabriella Lázár, Attila Orbán, Kata Palocsay, Jenő Szabó, Tünde Tóth

regia
Gábor Tompa
 
dramaturgia
András Visky
 
decorul și costumele
Judit Dobre-Kóthay
 
maestru de scrimă
Péter Habala
 
coloana sonoră
Gábor Tompa
 
muzica cu claxon
G. Katalin incze
 
regia tehnică
Rózsa Lovász
 
sufleur
Katalin Köllő

Data premierei: 03 februarie 1995

La apogeul carierei sale, scriitorul și actorul Molière se bucură de un mare succes la teatrul Palais Royal și de simpatia și prietenia Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea. Momentele de fericire ale întregii trupe sunt umbrite de un eveniment consemnat de către cronicarul teatrului, actorul La Grange cu o cruce neagră în jurnalul său: domnul Molière intenționează s-o ia de nevastă pe tânăra actriță Armande Bèjart, despre care nu știe că nu e sora cea mică, ci fiica lui Madelaine Bèjart, prietenă de o viață a lui Molière, și în consecință chiar propriul lui copil.
La curtea regală clericii, în frunte cu arhiepiscopul Charron, țes intrigi ticăloase împotriva lui Molière numindu-l drept Anticrist pentru piesa lui Tartuffe. Geniul regal va fi influențat cu atât mai mult cu cât, fiind înconjurat de curteni lingăi și fățarnici, și de misteriosul său Cizmar cel Drept, își dă seama că puterea lui absolută nu este posibilă fără sprijinul bisericii și a nobilimii. Dar mai întâi pentru a-și etala autoritatea, regele permite reprezentația cu Tartuffe la Palais Royal.
(…)
Acuzat de incest, Molière cade definitiv din grațiile regelui. Părăsit și de Armande, amenințat de mușchetarii care au dat buzna prin teatru, Molière își alege totuși singur sfârșitul, murind pe scenă, în timpul ultimului său spectacol.