Tatăl apare și dispare din scenă (un rol asumat integral de Zsolt Bogdán, care face din economia de gesturi o reală demonstrație de profesionalism), fie pentru că nu suportă să-și vadă copila bolnavă, fie dintr-o incapacitate (asumată?) personală (și subiectivă) de a-și face loc în imaginarul mult prea dens în personaje al acesteia. În schimb, fratele, Henry, pare că se mișcă cu mai multă ușurință, dacă stăm bine și ne gândim că a fost scriitor, atunci n-ar trebui să ne mire curiozitatea lui eternă vizavă de una sau alta dintre cele patru ființe care fac zid în jurul lui Alice.
Cele patru grații – Margaret Fuller (Réka Csutak), Emily Dickinson (Anikó Pethő), Kundry (Gizella Kicsid), respectiv Myrtha (Andrea Vindis) umplu scena, la propriu, dar și la figurat. Personaje-simbol, ele se mișcă și sunt îmbrăcate așa cum le dictează originea, dacă e de poveste (Myrtha și Kundry) atunci se mișcă și se comportă ca atare – cu capricii dictate de moravurile societății și cu doza de nebunie venită la pachet.
Nona Rapotan: Nu te minimaliza! – „Alice în pat” la Teatrul Maghiar de Stat Cluj, bookhub.ro, 7 ianuarie 2020
Chiar la începutul spectacolului ne dăm seama că este ceva cu adevărat în neregulă cu personajul nostru principal. Este întinsă în pat, moţăie, doarme, nu face practic nimic - nu trebuie să fii specialist pentru a-ți da seama că Alice (Imola Kézdi, incredibil de naturală) suferă de o anume boală. Problema este că - potrivit piesei - cei care ar trebui nu văd asta…
Csaba Nánó: Hölgyek őrült teadélutánja [Ceaiul nebun de după-masă al doamnelor], liget.ro, 20 ianuarie 2020
Alice spune adesea că locul ei este în pat - pe de o parte, sănătatea ei o obligă să rămână acolo, pe de altă parte, ea este constrânsă de mediul ei înconjurător, dar pe lângă toate acestea, patul este locul unde ea poate fi liberă – măcar în gând. Aşadar, starea ei mentală este atât o povară, cât și o portiţă sper libertate. Jocul lui Imola Kézdi în contextul acestei ambivalențe este fermecător și duios, cu care te poţi uşor identifica. La începutul spectacolului, ea afișează un tip de nebunie voită, volatilitate și imprevizibilitate în mișcările sale hotărâte, sfidătoare, dar epuizante. Acest lucru se schimbă pe măsură ce aflăm mai multe despre viața lui Alice...
Nóra Ugron: Felkelni az ágyból [A te scula din pat], jatekter.ro, 17 ianuarie 2020
Data premierei: 14 decembrie 2019
„Cred că toată viaţa mea m-am pregătit să scriu Alice în pat.
O piesă despre problemele şi pasiunile femeilor, în definitiv o piesă despre imaginaţie.
Să scriu despre realitatea închisorii spiritului. Despre victoria imaginaţiei.
Dar o victorie imaginară nu e de ajuns.”
Iată câteva fraze din notele autoarei pe marginea piesei. Suntem invitaţi la o întâlnire cu o persoană foarte specială şi sensibilă – cu Alice. Alice nu iese niciodată din camera ei – este bolnavă. Văzută din exterior nu are nimic, doar că nu se poate ridica din pat. Călătoreşte cu gândul în spaţiu şi timp.
Ce pot să facă cu această femeie cei din anturajul ei? S-o îngrijească? S-o condamne? Ce fac tatăl, fratele, mama, ce fac prietenele reale şi imaginare? Şi care-i va fi destinul? Vom afla oare ce o chinuie? Ingeniozitatea briliantă îşi găseşte oare mereu calea de a ajunge la succes?
Alice James, cea care a inspirat piesa, a fost un personaj istoric real, sora mai mică a scriitorului de renume mondial Henry James şi a marelui psiholog american William James. A trăit la sfârşitul secolului al 19-lea, a murit tânără, şi nu a ajuns cineva, nu a dobândit renume mondial. Boala şi suferinţele ei erau considerate simptome ale isteriei.
Caiet de sală