Acesta este un spectacol, despre care cu greu se poate scrie o critică în toată regula. 
Este un spectacol care nu poate fi vizionat fără critică şi nu se poate bifa cu un gest simplu. 
Este un spectacol în care pauza te face să răsufli uşurat. 
Un spectacol în care constaţi cu un oftat că el continuă şi în timpul pauzei. 
Este un spectacol după care nu îţi vine să te duci acasă la mama. 
Un spectacol după care nu îţi vine să te duci acasă la mama şi să nu-i vorbeşti.
Reformulez: acesta este un spectacol, după care îţi vine să te duci acasă la copilul tău, la tatăl tău, la mama ta şi să vorbeşti… dacă nu cu ei, măcar să le vorbeşti.

Homemade – o poveste cumplită şi totuşi minunată (după definiţia genului literar formulat în mod subiectiv de regizoarea Márta Vargyas), interpretată de participanţii proiectului «Părinţii». În loc de o piesă artistică sau populară well-made, teatrul maghiar de piatră din Cluj, adică trupa multicoloră care joacă în culorile teatrului, ne oferă acum o piesă home-made.
Pe imaginile care promovează spectacolul, actori ai teatrului, un regizor independent, scriitori-dramaturgi (cărora le aparţine şi ideea spectacolului) mai mult sau mai puţin liber profesionişti, studenţi actori şi teatrologi se adună într-o echipă creatoare zâmbitoare şi ne povestesc – înainte şi după spectacol, cu o sclipire de invidiat în privirea lor – că spectacolul este rezultatul, sau mai bine zis una din etapele unui proces de elaborare, ale unei introspecţii râzând-plângânde.
Pe afişul spectacolului numele regizorului apare ca autorul piesei, conform rutinei generaţiilor anterioare, totuşi realizarea producţiei se datorează în aceeaşi măsură – pe lângă echipa care a conceput şi a visat spectacolul – şi unei companii mult mai numeroase: psihologii, sociologii şi asistenţii sociali care au ajutat în desfăşurarea interviurilor şi, alături de ei, cei peste şaptezeci de interlocutori care au asigurat «materia primă din realitatea cotidiană». Spectacolul îşi propune să devină ceva mai mult decât o producţie teatrală prezentată unui public învăluit în întunericul impersonal al sălii de spectacole. 
Încerc să-mi exprim toate impresiile într-o singură comparaţie ambiţioasă: parcă instituţia familiei monogame ar fi fost lovită de un proiectil chiar înaintea începerii spectacolului, iar noi am urmări scenele ca şi schijele acestui proiectil împrăştiate peste tot. Uneori spectacolul ni se pare un concert spontan, alteori un canon scris pentru mai multe generaţii, un coşmar sau un thriller mut despre violenţa în familie, un monolog al unui copil-spiriduş îmbătrânit sau un exerciţiu de improvizaţie surprinzător de nimerit, alteori un joc interactiv ce se desfăşoară rapid – de fiecare dată ne lasă cu o impresie diferită ...”

Festivalul HolnapUtán (Poimâine), Oradea, 2017
Festivalul dráMA, Odorheiu Secuiesc, 2017
Fest(in) pe Bulevard, Teatrul Nottara, București, 2017
Colocviul Teatrelor Minorităților Naționale, Gheorgheni, 2017

Partener de proiect: 

Finanțatori: 

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.