Piesa este despre noi, despre copilul din noi, care nu mai regăsește povestea și farmecul vieții, pe-al lui „a fost odată ca niciodată”, pierdut sufletește printre blocuri-turn de beton, printre pixeli, în ritmul unei vieți condimentate doar de o alergătură insignifiantă după „un fir de pătrunjel” pentru supa fadă a existenței.
Piesa are atâtea niveluri de înțelegere câte vârste și niveluri de înțelegere au spectatorii, este o poezie care se invită a fi descoperită, savurată și trăită, e o meditație și o invitație spre a medita la farmecul vieții care încă mai poate naște basme, cu toate că majoritatea elementelor de poveste au fost sufocate aparent iremediabil de betoanele civilizației moderne.
Teatrul a ales o reţetă cu care nu poate da greş, pentru că întotdeauna vor fi părinţi care îşi duc copiii la teatru, piesa aceasta însă pare şi mai «clujeană» faţă de spectacolele pentru copii de până acum. Aceasta pentru că miracolul poate fi resimţit cel mai uşor de copiii de cartier, care ei înşişi îl caută. Faptul că avem destui căutători de miracole este cel mai bine demonstrat de succesul cărţilor despre Harry Potter, care a măturat lumea cu un deceniu şi jumătate în urmă şi încă mai are rezerve (…) Cât despre Vrăjitorul neîndemânatic, spectacolul mizează tocmai pe acest sentiment, numai că este mai specific Clujului, deoarece oferă posibilitatea miracolului copiilor din cartierele de blocuri: aici până şi vecinul morocănos de la etajul de jos, dar şi nenea administrator poate deveni rege, ba chiar poate să se transforme chiar sub privirea noastră; vecinul care tot timpul face gălăgie şi bate la uşă, este maestrul de ceremonii lipsit de ocupaţie; iar micul şobolanul de care toată lumea se temea şi despre care se credea că nu poate fi răpus, până la urmă tot va fi învins – aşa cum se întâmplă de obicei în basme.
Una din virtuţile principale ale spectacolului este că – în spatele aspectului exterior magic – putem observa în acelaşi timp alegoria nostalgiei după poveşti, dorul unui mediu burghez în plin regim socialist, în timp ce este vorba totuşi de o poveste adevărată pentru copii, cu prinţesă, fiară, luptă şi încercări. Firul naraţiunii oferă fără îndoială posibilitatea unei distracţii pe măsură pentru toată familia.
Magiile apar sub forma unor scamatorii, mătura flotantă este animată de corzi invizibile, aparatele de fum fac şi mai spectaculoasă vrăjitoria. Şi mai ingenioase sunt, poate, soluţiile ca cea din scena în care Dongó Fitzhuber traversează scena în fugă, iar mişcarea lui este reprezentată pe scenă de mai mulţi actori camuflaţi în Fitzhuber, până când, dintr-o dată, vrăjitorul «se ajunge din urmă» pe sine.
Scenografia lui Csaba Csíki reproduc perfect austeritatea cartierului de blocuri, totuşi, prin jocul luminilor şi al sunetelor, echipa realizatoare a reuşit să creeze o atmosferă de feerie în spaţiul scenic. Compozitorul Tibor Cári a reunit mai multe genuri muzicale (jazz, rock, tango şi) pentru a compune muzica melodioasă şi incitantă la dans a spectacolului, creat în mod special pentru reprezentaţiile clujene, iar costumele semnate de Andrea Ledenják, adaptându-se atmosferei de pe scenă, au ieşit de-a dreptul captivante. (…) Publicul copiilor nu poate fi păcălit, ei sunt deopotrivă recunoscători şi critici: dacă spectacolul este reuşit, o aclamă fără rezerve, dacă nu, atunci îşi manifestă nemulţumirea cu aceeaşi intensitate. Aşadar aplauzele şi aclamaţiile după premieră dovedesc că vrăjitorul neîndemânatic şi-a găsit locul ce i se cuvine.
Data premierei: 15 ianuarie 2016
Data premierei: 15 ianuarie 2016
Durata spectacolului: 2h 30' cu pauză.
Povestea debutează într-o şcoală de vrăjitori unde, Bondar Fitzhuber, un învăţăcel nepriceput, aşteaptă – nu cu inimia uşoară, ci mai degrabă cuprins de spaimă – rezultatul examenelor. Evident că termină pe ultimul loc, şi, drept pedeapsă, este repartizat vrăjitor de cartier pe perimetrul străzii Nimbusz Bertalan.
O poveste foarte simpatică despre şcoala de vrăjitori, despre magie şi, mai ales, despre forţa poveştii şi nevoia de a crede în ea. Piesa vorbeşte în acelaşi timp despre prietenia dintre vrăjitorul neîndemânatic şi un băieţel, un adult şi un copil, amândoi la fel de inocenţi şi de dornici de a trăi povestea.
László Béres