Nae Girimea, frizer şi subchirurg
Zsolt Bogdán

 

Jancu Pampon
Miklós Bács

 

Mache Răzăchescu, ce-i mai zice şi „Crăcănel”
Dezső Nagy

 

Iordache, calfă la Girimea
Levente Molnár

 

Didina Mazu
Zsuzsa Gajzágó

 

Miţa Baston
Melinda Kántor

 

Un catindat de la percepţie
Áron Dimény

 

Măşti
Emese Ambrus

 

Măşti
Edina M. Fodor

 

Măşti
Andrea Vindis

 

Măşti
Róbert Laczkó Vass

 

Măşti
Ferenc Sinkó

 

Măşti
Szabolcs Tyukodi

---

regia
Mona Chirilă

 

decorul
Eugenia Tărăşescu-Jianu

 

costumele
Eugenia Tărăşescu-Jianu

 

măşti
Eugenia Tărăşescu-Jianu

 

ilustraţie muzicală
Corina Sârbu

 

regia tehnică
Zsófi Bálint

 

sufleur
Magdolna Lőrinc Fragmente din dosarul de presă:

“…D-ale carnavalului devine un spectacol de vitalitate carnală, în care existenţa personajelor pare mereu marcată de o lăcomie a vieţuirii, o goană perpetuă după senzaţii tari, cât mai condimentate. Încât pretextul, unul erotic, al piesei lui Caragiale, se înscrie perfect în tăvălugul scenic al refugiului în chef, ca mod de a fi.
Şi de această dată, Mona Chirilă a optat pentru o comunizare a intrigii dramatice, căci în acest spectacol totul e mutat în stradă/ogradă/maidan. Simbolul e unul evident: o existenţă veşnic publică, în văzul mahalalei, dornică de picanterii, mai ales amoroase. Comunitatea în cauză vieţuieşte precum un cârd de maimuţe, în care toate se fac la comun. O comunitate primitivizată, aşadar.
De remarcat jocul splendid al lui Miki Bacs, pivotul întregului spectacol, decorul Eugeniei Tărăşescu-Jianu şi minunata muzică folosită.
În varianta propusă de Mona Chirilă, D-ale carnavalului nu este deloc un vodevil. N-are nimic uşurel şi gratuit, ci devine chiar un spectacol problematic. Căci şi viaţa ca un chef are momentele ei de mahmureală.”
Claudiu GROZA: Viaţa ca un chef
EVENIMENTUL ZILEI, 19 octombrie, 2002.
“Scriitor român, regizor român, spectacol maghiar. Şi un spectacol de succes. Mulţumit în primul rând lui Caragiale, care nu se ruşina să prezinte pe scenă societatea vremii sale şi în acelaşi timp spiritualitatea românilor din totdeauna. Mulţumim regizorului Mona Chirilă, care a montat de multe ori la Teatrului Maghiar de Stat Cluj, şi care a gândit şi creat acest spectacol într-un mod “românesc”, în spiritul lui Caragiale realizând în acelaşi timp propriul grotesc “spectacol-imagine”. 
Fejér Hanga: D-ale carnavalului la Cluj
ERDÉLYI NAPLÓ, 29 octombrie, 2002.