Vacation from History


Casa Tranzit


concepţia
Boris Bakal
 
regie, scenariu
Boris Bakal, Katarina Pejovic
 
dramaturgia
Katarina Pejovic, Boris Bakal
 
regia
Katarina Pejovic, Boris Bakal
Autori şi interpreţi: Damir Klemenic, Jelena Lopatic, Bojan Navojec, Marija Skaricic, Stanko Juzbasic, Katarina Pejovic, Boris Bakal
Colaboratori (decor, costume, suport tehnic): Zeljko Zorica, Barbara Blasin, Stjepan Filipec, Sinisa Jakovcevic, Martina Franic, Milan Zerjav, Tomislav Pavlic

Data premierei: 03 decembrie 2010
Premii:
• Cloud – main festival award at PUF – (Pula International Theatre Festival, 2010)
• Avaz Dragon Award (as part of the trilogy Process_City) - MESS (Sarajevo International Theatre Festival, 2008)
• Special Jury Award and Second Audience Prize - BITEF (Belgrade International Theatre Festival, 2009)

Spectacolul reprezintă prima parte a trilogiei "Process_City" (Oraşul proces), inspirată de romanul lui Franz Kafka intitulat "Procesul", precum şi consecinţele filosofice şi politice ale acestuia. "Vacation from History" (Vacanţă din istorie) este un comentariu meta(fizic) la adresa operei lui Kafka: o călătorie spre limita dintre conştientul colectiv şi individual care ne conduce spre tărâmul visului şi al morţii, refugii sigure în încercarea de scăpare din calea istoriei.
Inflaţia de informaţie + lipsa de timp = entropia semnului distinctiv al relevanţei şi al materiei inteligente. Pe lângă o asemenea formulă diabolică cum ar putea individul să-şi formeze astfel propria istorie – istoria care, prin însumarea istoriilor personale, oferă fără îndoială o altă imagine a unei epoci –, încât semnul ei distinctiv să depăşească această entropie?

(Katarina Pejovic)

Grupul Shadow Casters ne ia cu el în contextul de comunicare al copilăriei; într-un timp al spunerii de poveşti la capul patului, într-o vreme când părinţii ne învelesc şi se strecoară afară din camera în care cei mici visează.

(Nataša Govedić, Novi list)

Un basm magic pe muchia dintre vis şi realitate, la care spectatorii – privaţi de obişnuitul ritual teatral şi distanţa faţă de public – iau parte cu întreaga fiinţă. (...) Rămâne să regăsim imaginile reale ale propriilor noastre vieţi prin ceaţa unei stări de semi-conştienţă. Maniera în care sunt dezvăluite acele imagini este într-adevăr una magistrală: profund romantică şi înfricoşătoare în
acelaşi timp.

(Bojan Munjin, Feral Tribune weekly)