Aristofan

Lysistrata, sau oraşul femeilor


Sala mare

Lysistrata
Hilda Péter
 
Mirina
Enikő Györgyjakab
 
Stratilisa
Júlia Albert
 
Calonicea
Andrea Vindis
 
Lampita
Eszter Tompa
 
Ismenia
Tünde Skovrán
 
Kritili
Júlia Laczó
 
Femeie ateniană
Melinda Kántor
 
Femeie corintiană
Réka Csutak
 
Femeie spartană
Andrea Kali
 
Fiica femeii corintiniane
Éva Imre
 
Femei tinere din Sparta
Noémi Daróczi, Krisztina Biró
 
Magistrat
Gábor Viola
 
Kinesias
Loránd Váta
 
Drakis
Miklós Bács
 
Filurg
Lehel Salat
 
Fadrias
Ferenc Sinkó
 
Strinidor
Alpár Fogarasi
 
Mesagerul spartan
Szabolcs Balla
 
Infirmier
Róbert Laczkó Vass
 
Senatori
Szabolcs Balla, Levente Imecs
 
Îndrăgostiţii
Ferenc Sinkó, Eszter Tompa, Róbert Laczkó Vass, Andrea Vindis, Levente Imecs, Éva Imre
 
Nebunul
Anikó Pethő

regia
Dominique Serrand
 
dramaturgia
András Visky, Noémi Krisztina Nagy
 
decorul
Nagy Noémi Krisztina
 
costumele
Dominique Serrand, Carmencita Brojboiu
 
asistent de regie
Tom Dugdale
 
regia tehnică
Péter Mixtay, Imola Kerezsy
 
conducerea muzicală
Katalin Incze G.

Data premierei: 08 octombrie 2010
 
Fragmente din dosarul de presă
 

Adaptaţie de George Theodoridis
 
O piesă pe care nu am văzut-o niciodată.
Nici nu am citit-o până nu de mult.
Un elev catolic, de vârsta mea, nu putea citi în şcoală texte de o asemenea vulgaritate,
pline de sexualitate, fără moralitate, numai acele cu valoare morală creştină.
Până la urmă regret că nu am citit-o mai devreme, că mi-a scăpat senzaţia şocantă, experienţa tulburătoare.
Când o descopăr în fine, sunt uluit şi uşurat în acelaşi timp.
Reprezentarea îngrozitoare a vârstnicilor amari şi egoişti, cinismul femeilor măritate, tinerii capabili de a manipula pentru a-şi atinge scopurile şi, nu în ultimul rând, ideea asta nebună,
iarăşi cinica, potrivit căreia greva sexuală ar putea pune punct războiului, Aristofan
ne înveseleşte cu o parodie coclită.
Am rămas cu un simţ de regret că am descoperit-o aşa de târziu în viaţa mea, într-un
timp în care cinismul său l-a uşurat pe al meu, pentru că mă simt ca şi cum aş plăti tribut
tinereţei mele şi îmi las memoria să reinventeze ceea ce citesc, ca şi cum s-ar fi întâmplat
la o vârstă când inima încă devine agitată şi lasă să fie păcălită de idei imperceptibile.
Îmi place să cred cu naivitate că o grevă sexuală chiar poate termina războaiele.(Dominique Serrand)