Spectacolul, dilatând spaţiul şi timpul Sfintei Scripturi, oferă refugiu discipolilor biblici în baraca lagărelor de concentrare ale secolului 20, conturându-se astfel în spectacol atmosfera de teroare a României anilor 50-60. Acţiunea se desfăşoară pe trei planuri: nu numai pe planul realităţii evanghelice şi al trecutului apropiat, dar şi pe cel al trimiterilor la situaţiile dramei absurdului. Doi dintre discipoli joacă scenele de bufonadă din „Aşteptându-l pe Godot” ca şi prin aceasta să arate absurditatea unei lumi părăsite de Dumnezeu…
Spectacolul este o reformulare dramatică a experienţei comune a privării de libertate: „În spaţiul închis, agresiv al lipsei de libertate personajele re-joacă, repun în mişcare, aduc în prezent şi îşi împărtăşesc acele întâmplări din trecut care sunt definitorii din punctul de vedere al formării identităţii, pe alocuri chiar cu mijloace care se arată a fi cele mai extreme” – afirmă autorul.
Situaţia claustrării face posibilă ca deţinuţii-discipoli să se confrunte nu numai cu agresivitatea mediului, dar şi cu propriul eu, cu temerile şi tragicomicul existenţei în destin. Schimbările de stări rapide dintre aşteptare, disperare şi speranţă impune interpretării actoriceşti precizie, simplitate, dar şi prezenţă permanentă şi sinceră. Discipolii reprezintă pentru ei o experienţă teatrală unică.
Data premierei: 4 noiembrie, 2005
Durata spectacolului: 1 oră 30 minute