Georg Büchner

Moartea lui Danton

Versiune scenică de Mihai Măniuţiu

Studio pe scena mare
1 ore 45 de minute.

Georges Danton
András Hatházi
 
Camille Desmoulins
Áron Dimény
 
Hérault-Séchelles
Ferenc Sinkó
 
Lacroix
József Bíró
 
Philippeaux
Attila Orbán
 
Paris
Róbert Laczkó Vass
 
Julie
Imola Kézdi
 
Lucile
Enikő Györgyjakab
 
Robespierre
Miklós Bács
 
Saint-Just
Ernő Galló
 
Barére
András Buzási
 
Collot D'Herbois
Balázs Bodolai
 
Billaud-Varennes
Lehel Salat
 
Herman
Levente Molnár
 
Întâiul cetăţean
Lóránd Farkas
 
Al doilea cetăţean
Szabolcs Balla
 
Al treilea cetăţean
Ervin Szűcs
 
Întâiul iacobin
Alpár Fogarasi
 
Al doilea iacobin
Csongor Köllő
 
Vânzătorul de ziare
Tibor Molnár

Revoluţionare, Erinii:
Csilla Albert, Réka Csutak, Andrea Kali, Melinda Kántor, Anikó Pethő, Csilla Varga, Andrea Vindis


regia
Mihai Măniuţiu
 
dramaturgia
András Visky
 
decorul
Tibor Tenkei
 
costumele
Carmencita Brojboiu
 
asistent de regie
István Albu
 
efecte speciale
Levente Borsos
 
regia tehnică
Yvonne Nagy
 
sufleur
Imola Kerezsy

Data premierei: 23 mai 2009

„Nu cunosc text (în afara celor shakespeariene sau beckettiene) care să emane, cu o asemenea intensitate, voluptatea catastrofei. Am impresia, de asemenea, că cea dintâi caracteristică a acestei piese este limpezimea ei abisală. Atâta transparenţă!... şi neantul – aproape palpabil –, dintr-odată, prin această transparenţă – atât de aproape de noi! Istoria, în Moartea lui Danton, e tumult, zgomot, furie. E haos. Iar haosul, aici, are logica demenţei asumate şi consecvente. Dar e oare cu putinţă ca aşa ceva să existe? Adică, e posibil ca demenţa să fie asumată şi consecventă? Răspunsul lui Büchner nu lasă loc de îndoială: da, este întru totul posibil, mai cu seamă atunci când istoria îşi pune masca saturniană a Revoluţiei şi, drept urmare, aberaţia criminală, oniricul repulsiv şi halucinatoriul morbid devin principii dominante... principii nu ale vieţii, ci ale vieţii-pentru-moarte, ale vieţii dedicate exclusiv delirului thanatic şi aneantizării.
Moartea lui Danton e o piesă excesivă – pentru actori excesivi... pentru un public dornic să îndure vertigiile excesului.“
Mihai Măniuţiu.

Spectacol studio
Data premierei: 23 mai 2009.
Durata spectacolului: 1 ore 45 de minute.
Interzis tinerilor sub 14 ani!

 
Fragmente din dosarul de presă