---

„Nu cunosc text (în afara celor shakespeariene sau beckettiene) care să emane, cu o asemenea intensitate, voluptatea catastrofei. Am impresia, de asemenea, că cea dintâi caracteristică a acestei piese este limpezimea ei abisală. Atâta transparenţă!... şi neantul – aproape palpabil –, dintr-odată, prin această transparenţă – atât de aproape de noi! Istoria, în Moartea lui Danton, e tumult, zgomot, furie. E haos. Iar haosul, aici, are logica demenţei asumate şi consecvente. Dar e oare cu putinţă ca aşa ceva să existe? Adică, e posibil ca demenţa să fie asumată şi consecventă? Răspunsul lui Büchner nu lasă loc de îndoială: da, este întru totul posibil, mai cu seamă atunci când istoria îşi pune masca saturniană a Revoluţiei şi, drept urmare, aberaţia criminală, oniricul repulsiv şi halucinatoriul morbid devin principii dominante... principii nu ale vieţii, ci ale vieţii-pentru-moarte, ale vieţii dedicate exclusiv delirului thanatic şi aneantizării.
Moartea lui Danton e o piesă excesivă – pentru actori excesivi... pentru un public dornic să îndure vertigiile excesului.“
Mihai Măniuţiu.

Spectacol studio
Data premierei: 23 mai 2009.
Durata spectacolului: 1 ore 45 de minute.
Interzis tinerilor sub 14 ani!
 
Fragmente din dosarul de presă