după Cântecele lui Maldoror de Comte de Lautréamont

Dumnezeu ca pacient

Aşa grăit-a Isidore Ducasse

Sala mare


Data premierei: 16 decembrie 2008

Este povestea unei revolte adolescentine violente şi derizorii, poveste pe care până şi tânărul autor o ridiculizează de-a lungul capitolelor, permiţându-şi toate libertăţile de ton şi de scriitură, răzbunându-se astfel pe mizeria umană a secolului. Dumnezeu ca pacient (titlu împrumutat dintr o replică a prietenului său, dramaturgul Heiner Müller) este un montaj liber după textul original. Scena, asemenea lumii, este un fel de haos. Textul lui Lautréamont, care urma să aibă o influenţă majoră asupra suprarealiştilor, îşi găseşte aici un spaţiu natural, un teren familiar. Dumnezeu ca pacient este mai mult decât o adaptare a Cânturilor lui Maldoror, este un dialog purtat de Langhoff cu Ducasse şi fraţii lui întru poezie rebelă. La întrebarea „se poate afirma despre acest spectacol că este un spectacol parţial politic?“, fostul co-regizor de la Berliner Ensemble răspunde: „Este în totalitate politic. Aceasta este esenţa operei mele, astfel se manifestă propria mea rebeliune împotriva nedreptăţii, brutalităţii, distrugerii societăţii. Sunt mânios. Este vorba de o mânie fără strigăte, fără pumni în masă“. Tocmai această mânie solidă şi salutară ne permite să percepem frumuseţea vie, nostimă şi delicios otrăvită a Cânturilor lui Maldoror, scrise de către un anume Isidor Ducasse, fostul sau pretinsul conte de Lautréamont.