---

Jacques, rebelul familiei îsi duce părinţii la exasperare cu încăpăţânarea sa de tânăr care se crede geniu, care refuză ferm orice compromis, deoarece se dezice de tradiţia familială străveche a “adoraţiei cartofilor cu slănină”. Renegarea de către tată, lacrimile mamei, mustrările bunicii şi cântecele spontane ale bunicului nu-i pot clinti inima împietrită. Metodele viclene ale surorii lui, Jacqueline se dovedesc ineficiente până în momentul în care Jacques se confruntă chiar cu timpul, cu scurgerea lui, şi se decide să lupte cu alte mijloace  împotriva presiunilor şi încercărilor de îmblânzire ale familiei: nu o acceptă pe mireasa propusă de ei, pentru că… nu e destul de urâtă. Familia este consternată, dar viitorii socri au venit pregătiţi, şi găsesc o rezolvare şi pentru acest capriciu al lui Jacques, şi se pare că nu există cale de a scăpa, nunta trebuie să aibă loc.
Opera lui Ionesco ne atrage atenţia asupra faptului că şi cel mai mic compromis duce la anihilarea personalităţii noastre; că trăim într-o lume apocaliptică, care a anihilat valorile culturale şi care are ca unic cod de valori satisfacerea instinctelor animalice.
“În Jacques sau supunerea Ionesco descrie – aproape poetic – un fenomen devenit universal în pragul noului mileniu, cel al lichidării culturii, al descompunerii valorilor, al dezintegrării gândirii umane. Cântăreaţa cheală a avut ca ţintă golirea şi descompunerea limbajului. Jacques… înseamnă pentru mine fenomenul evoluţiei negative, a „involuţiei”, a transformării gândirii umane în trivial şi animalic. Trăim o lume a motivaţiilor instinctuale.  În ziua de azi e chiar o necesitate să pui în scenă Ionesco sau Beckett. Aceşti dramaturgi au mers până la limită în căutarea esenţei existenţei. Aztăzi, în era apocalipticului, a războaielor nucleare şi a terorismului, într-o lume post-atomică, dacă vreţi, ei caută miracolul şi şansele unei vieţi demne sau a unei morţi demne.” – declară regizorul Tompa.
Data premierei: 3 decembrie, 2003
Durata spectacolului: 1 oră 20 minute