Toamna anului 1944, Budapesta. Orașul trăiește sub regimul camuflajului de apărare antiaeriană: ferestrele acoperite, lumina aprinsă înăuntru. Personajele lui György Spiró se confruntă, în această obscuritate, cu deciziile posibile ale individului neputincios, lăsat la discreția istoriei. Conform lui Imre Kertész, piesa vorbește despre același lucru ca și istoria epocii noastre: conflictul dintre nebunia distrugătoare și rațiunea creatoare. Acest conflict nu se desfășoară pe câmpuri de luptă, ci în dialoguri: ritmul replicilor, tăios de precise, este inima spectacolului.

În regia lui Vlad Massaci, singurătatea și limbajul se amplifică reciproc. Cu cât vorbesc mai mult personajele, cu atât celălalt devine mai de neatins. Comunicarea — adăpost și capcană.

Claustrare, temeri nerostite, confruntarea dintre rațiune și puterea irațională — nu sunt experiențe la trecut. Un spectacol despre cum poate fi răsturnată radical soarta unui individ într-o noapte — ba chiar în câteva ore.