După romanul lui Cyrano de Bergerac:

Lumea de dincolo sau statele şi imperiile din lună


Sala mare

Florence Bolton: viola da gamba sopran şi tenor
Benjamin Perrot: teorbă, chitară şi lăută baroce
şi ansamblul La Rêveuse.

scenografia
Adeline Caron
 
machiaj
Mathilde Benmoussa
 
cercetare muzicală
Florence Bolton, Benjamin Perrot
 
asistent de regie
Florence Bolton, Benjamin Perrot
 
regia
Florence Bolton, Benjamin Perrot

Data premierei: 05 decembrie 2010
Ca regizor şi actor, Benjamin Lazar s-a format pe lângă Eugène Green în arta declamării şi gesticii baroce, după care şi-a completat studiile de actor în şcoala lui Claude Mathieu, practicând între timp vioara şi cântul.
În primii ani ai activităţii sale a pus pe scenă sau a jucat piese de Pierre Corneille, Robert Garnier, Federico Garcia Lorca, Molière, Heiner Müller, şi l-a asistat pe Michel Didym la Comédie-Française şi la Théâtre de la Ville. Lucrează în paralel ca recitator sau regizor cu ansambluri precum Amadis, La Simphonie du Marais al lui Hugo Reyne sau Le Poème Harmonique al lui Vincent Dumestre. Cu acest ansamblu a semnat regia piesei Fasolo în 2002, apoi, în 2004, alături de coregrafa Cécile Roussat, regia Burghezului gentilom de Molière şi Lully (DVD Alpha – Premiul Academiei Charles Cros, premiile Diapason d’or şi Choc ale revistei Le Monde de la Musique din acelaşi an). Tot în acel an a avut loc în premiera companiei proprii, Théâtre de l’incrédule, împreună cu ansamblul La Rêveuse, adaptarea Lumea de dincolo sau statele şi imperiile din lună, în care joacă el însuşi (disc alpha, calificativ R10 din partea revistei Répertoire).
În continuare a pus pe scenă Pastorala de Crăciun de Charpentier pentru Le Parlement de Musique al lui Martin Gester, cu colaborarea lui Louise Moaty, Énée et Lavinie (Enea şi Lavinia) de Pascal Colasse şi Dido şi Enea de Purcell la Opera din Rennes. Pentru Le Poème Harmonique a regizat La Vita Humana de Marazzolli (Festivalul din Utrecht; reluare la Festivalul de la Sablé în august 2007).
Împreună cu Théâtre de l’incrédule şi Quatuor Habanera, pregăteşte o adaptare a nuvelei Comment Wang-Fô fut sauvé (Cum a fost salvat Wang-Fo) de Marguerite Yourcenar (Academia Bach, august 2007, Opera din Rouen – Festivalul Toamnei în Normandia, noiembrie 2008). În domeniul genului liric a regizat Il Sant’Alessio de Landi pentru Les Arts Florissants (premieră la teatrul din Caen în octombrie 2007, reluare la Théâtre des Champs-Élysées în noiembrie 2007) şi îşi continuă legătura cu Le Poème Harmonique pe tema tragediei lirice Cadmus et Hermione (Cadmos şi Hermiona) de Philippe Quinault şi Jean-Baptiste Lully (Opéra Comique, ianuarie 2008). A jucat de asemenea rolul Hermionei în parodia piesei Cadmus et Hermione, prezentată ca perechea operei, Pierrot Cadmus, în regia lui Nicolas Vial, la Opéra Comique.
Stagiunea 2008-2009 este marcată de o colaborare artistică cu Scènes du Jura – teatru subvenţionat în urma recunoaşterii proiectului său intitulat „Spaţii noi, forme noi”.

Le Théâtre de l’incrédule

Obiectivul companiei este în măsură egală explorarea repertoriului teatrului din sec. al XVII-lea şi a vechilor tehnici actoriceşti, precum şi abordare altor repertorii, clasice sau contemporane, cu menţinerea unei apropieri savante şi ludice a textelor şi a modurilor de reprezentare. În scopul descoperirii unor mari autori prin spectacole exigente dar accesibile, una din axele importante ale companiei o constituie munca de adaptare pe scenă a operelor literare, muncă în care muzica joacă deseori un rol activ.


Spectacolul propus de Théâtre de l’incrédule (Teatrul neîncrezătorului) este o vizită ghidată în capodopera lui Cyrano de Bergerac, Lumea de dincolo sau statele şi imperiile din lună, care circula pe sub mână până la moartea autorului său, şi nu a fost publicată în varianta ei necenzurată decât în secolul XX.
Această lucrare este primul roman SF francez, situat la nivelul celor mai avansate teorii ştiinţifice ale vremii: găsim în el o demonstraţie surprinzătoare a rotirii Pământului în jurul Soarelui, tot felul de maşini zburătoare, des prânzuri de fum, cărţi pe care le citeşti „cu urechile”…
Lumea de dincolo este şi un roman filosofic: precum Micromégas de Voltaire în secolul următor, lumea din Lună îi permite lui Cyrano să facă o critică în toată regula a dogmelor politice, religioase şi morale ale epocii sale… şi ale epocii noastre. În sfârşit, Lumea de dincolo este pur şi simplu un roman de aventură palpitant şi nostim, care ne mişcă prin amestecarea continuă a ironiei şi a melancoliei.
Spectacolul are forma simplă a unei povestiri. O scară de bibliotecă, un scaun, un pupitru de lucru înalt sunt solicitate rând pe rând în povestire pentru a deveni maşini zburătoare, balaur de foc, închisoare, coş de fum, teatru de păpuşi… Asemenea mobilelor din Lună, care vorbesc prin muzică, doi muzicieni cu instrumente de epocă punctează naraţiunea prin prezenţa lor enigmatică şi emoţionantă.