William Shakespeare

Iulius Caesar

Traducerea în limba maghiară de György Jánosházy adaptată de András Visky

Bilete online:

decembrie
27
miercuri
20:00
ianuarie
24
miercuri
20:00

Sala mare
RO
EN
12
2h cu pauză

Iulius Caesar
Zsolt Bogdán
 
Marc Antoniu
Miklós Bács
 
Marc Brutus
Gábor Viola
 
Cassius
Szabolcs Balla
 
Calpurnia, soția lui Caesar
Emőke Kató
 
Portia, soția lui Brutus
Enikő Györgyjakab
 
Prezicătorul
Csilla Albert
 
Servitorul / Octaviu
Balázs Bodolai
 
Decius / Messala
Áron Dimény
 
Casca
Loránd Váta
 
Lucius
Melinda Kántor
 
Trebonius
Loránd Farkas
 
Metellus
Alpár Fogarasi
 
Ligarius / Cicero / Poetul
Sándor Keresztes
 
Publius / Cinna, poetul
Róbert Laczkó Vass
 
Cinna
Ervin Szűcs
 
Lepidus
János Platz

regia
Silviu Purcărete
 
dramaturgia
András Visky
 
scenografia
Dragoș Buhagiar
 
muzica
Vasile Șirli
 
asistent de regie
István Albu
 
asistent de dramaturgie
Réka Biró
 
imagini video
Cristian Pascariu
 
corepetitor
Zoltán Horváth
 
regia tehnică
Pál Böjthe, Zsolt Györffy
Data premierei: 09 octombrie 2015

Iulius Caesar, probabil cea mai cruntă piesă politică a lui Shakespeare, ne copleșește nu numai prin clarviziunea fără cusur, ci și prin surprinzătoarea sa actualitate. Brutus și camarazii săi senatori republicani uneltesc, în numele binelui comun, împotriva lui Caesar. Însă, odată cu asasinarea conducătorului cu porniri dictatoriale, nu se instaurează ordinea, ci se dezlănțuie iadul: izbucnește un război civil şi Roma este devastată de spiritul distrugerii. Oare nu ne aflăm și noi înșine pe același drum, de la primăvara arabă la haosul mondial?

András Visky

*

Porneau fulgere de pe cer şi zgomotele în timpul nopţii în multe locuri şi păsările singuratice s-au  coborât în for. Filozoful Strabo povesteşte c-au fost văzuţi mulţi oameni mergând învăluiţi în flăcări şi că sclavul unui militar a fost zărit zvârlind o mare flacără din mină şi că cei care l-au văzut au avut impresia că arde, dar că, după ce vedenia a-ncetat, n-a avut nici o vătămare; că chiar lui Caesar, pe când aducea un sacrificiu, i s-a întâmplat să nu găsească inima animalului jertfit.
Un prezicător i-a spus lui Caesar să se ferească de-o mare primejdie în ziua lunii martie pe care romanii o numesc ide, că venind ziua idelor Caesar, mergând în senat ca să-l salute, a luat în râs pe prezicător, zicând: „Idele lui Marte au  venit". Prezicătorul i-a răspuns în linişte: „Da. au venit, dar  n-au trecut.”

Plutarh: Vieți paralele