Bohumil Hrabal

L-am servit pe regele Angliei

Adaptare scenică de David Jarab, Traducerea în limba maghiară: István Vörös

Sala mare

Jan Dítě
Zsolt Bogdán
 
Líza Papanek, soţia lui
Enikő Györgyjakab , Anikó Pethő
 
Zdeněk, prietenul lui
Áron Dimény
 
Jiřina Štěpničková, actriţă şi cântăreaţă
Emőke Kató
 
Domnul Skřivánek, chelner / Gestapo
Loránd Váta
 
Împăratul Abisiniei / Președintele Republicii Cehe / Profesor de literatură franceză
József Biró
 
Domnul Brandejs, proprietar de hotel / Membrul miliţiei poporului (LM)
Attila Orbán
 
Secretar de stat / Domnul Šroubek, proprietar de hotel / Omul de oţel
Miklós Bács
 
Ambasador / Domnul Tichota, proprietar de hotel în scaun cu rotile / Gestapo
Levente Molnár
 
Soția împăratului / Chelneriţă / Asistentă SS / Membră a Uniunii Tineretului Comunist (SSM)
Csilla Varga
 
Chelneriţă / Prostituată / Dactilografă / Fată Lebensborn / Membru SSM
Csilla Albert
 
Chelneriță / Jaruška din Eden / Fată Lebensborn / Membru SSM
Andrea Vindis
 
Chelneriţă / Prostituată / Dactilografă / Fată Lebensborn / Fată de la fabrica de ciocolată Orion Maršner
Éva Imre
 
Președintele Băncii Naționale / Domnul Walden, negustor / Prizonier KZ / Prizonier gulag
Gábor Viola
 
Ministrul Abisiniei / Doctor SS / Membru LM
Ferenc Sinkó
 
Secretar / General al armatei / Soldat german / Membru LM
András Buzási
 
Chelner / Soldat german / Membru LM
Balázs Bodolai
 
Chelner / Ofițer SS
Szabolcs Balla
 
Garçon / Soldat german
Csaba Marosán

regia
Michal Dočekal
 
dramaturgia
Noémi Vajna
 
asistent de regie
László Szabó G.
 
traducere versuri
László Szabó G.
 
decorul
Martin Chocholoušek
 
costumele
Carmencita Brojboiu
 
muzica
Ivan Acher
 
mişcare scenică
Ferenc Sinkó
 
regia tehnică
Yvonne Nagy

Data premierei: 16 octombrie 2013
Data premierei: 16 octombrie 2013
Interzis tinerilor sub 12 ani!

Durata spectacolului: 2 ore fără pauză
 

La sfârșitul spectacolului, Profesorul citează dintr-un poem a lui Robert Desnos, unde Fata se întâlnește cu Taurul. Cei care vorbesc limba franceză și au anumite cunoștințe de mitologie greacă înțeleg aluzia făcută de autor la răpirea Europei de către Zeus. Însă, limba franceză și limba clasică greacă au dispărut deja de pe paleta culturii europene. Despre același lucru scrie și Bohumil Hrabal. Despre răpirea Europei și dispariția lumii secolului trecut. Scrie despre viață într-o eră a trecerii. NOI SUNTEM ULTIMII ROMANI. Consemnează despre era a cărei motto a devenit: Să piară lumea veche și stricată! În romanul său pseudoautobiografic, Proluky [Locuri virane], există un moment în care autorul stă pe marginea râului Rokytka – unde trăia pe vremea exilului său din viața literară, la marginea orașului Praga – și face focul din mobilele aruncate. Acest foc are un rol purificator, însă autorul este conștient de faptul că se încălzește din rămășițele propriei lumi; și el s-a născut într-un pat burghez făcut de mâini de meșteșugari. Aceasta este soarta multora: să se uite șocaţi cum se spulberă biblioteca alexandrină în timp ce se încălzesc la flăcările ei. Tot din această experiență s-a născut faimoasa propoziție a lui Bulgakov: “Manuscrisele nu se ard!”

Hrabal scrie despre dispariția unei lumi ideale, o Europă a începutului de secol XX a cărei echilibru este sfărâmat de istorie. Dar nu asta ne așteaptă pe toți, la capăt de drum? Frângere către moarte? Oare Hrabal nu vrea să vorbească, în fapt, despre viaţa trăită la umbra sfârșitului? Dincolo de metafora fluidă şi diafană a sfârşitului unei Europe de secol XX, povestea lui Jan Díte este și o confesiune existențialistă a omului contemporan ce priveşte cu zâmbet amar către trecut.

Michal Dočekal