Pour toujours (În vecii vecilor)

spectacol nonverbal

Sala mare

Cu:


Csilla Albert
Francisco Alfonsín
Balázs Bodolai
Loránd Farkas
Éva Imre
 Sándor Keresztes
Júlia Laczó
Attila Orbán
Kinga Ötvös 

Rita Sigmond
Ferenc Sinkó
Csilla Varga
Loránd Váta
Gábor Viola 

 


regia
Dominique Serrand
 
decorul
Dominique Serrand
 
costumele
Carmencita Brojboiu
 
imagini video
Peter Košir
 
asistent de regie
Balázs Bodolai, Gábor Viola
 
regia tehnică
Pál Böjthe
Data premierei: 02 martie 2016
Data premierei: 23 martie 2016

Durata spectacolului 1 h 30 fără pauză.

POUR
TOU
JOURS  
Note
Din vremuri ce mi se par o eternitate, de la primele amintiri din copilărie încoace, urechea mea agnostică, dar totuşi spirituală, este tulburată de copleşitoarea muzică a Recviemurilor. Această mesă de comemorare a morţilor, care-i ajută să-şi găsească liniștea, a inspirat mulţi artişti de prim rang să creeze compoziţii de o bântuitoare frumuseţe, care ne-au rămas până azi.
Sunt fascinat de resorturile care îi motivează pe aceşti artişti să plămădească unele dintre operele lor cele mai extraordinare: moartea, dispariţia, pierderile le inspiră un ultim gest de celebrare a fiinţei în trecerea sa spre nefiinţă.
Astfel, cu câteva luni în urmă, fiind martor al pribegiei haotice în care a pornit lumea în care trăim, am simţit oportun să creez o piesă despre pierdere, despre ceva care a dispărut pentru totdeauna.
În acelaşi timp, simt că lucrurile ascunse sau dispărute provoacă în noi un impuls implacabil de a le căuta şi de a le reface. Fiecare dintre noi se naşte, se îndrăgosteşte, moare – dar cum ne trăim viaţa în tot acest timp? Cum sărbătorim, printr-o singură îmbrăţişare, toate cele ştiute şi cele neştiute? Poate că acesta este sentimentul pe care îl trezeşte un recviem în mine: celebrarea a tot ceea ce a dispărut şi a tot ceea ce a rămâne.
Şi astfel, cu ajutorul grandioasei muzici compuse de Fauré, Bach, Mozart, Górecki şi de mulţi alţi artişti iluştri, vom crea un dans teatral, emoţionant, puternic, chiar şi amuzant uneori, o odă dedicată vieţii şi lucrurilor dispărute.

Dominique Serrand