Caravaggio Terminal

Un proiect de András Visky şi Robert Woodruff

Sala Studio
RO
EN
14
1h 45' fără pauză

Actori:
Csilla Albert
Balázs Bodolai
Áron Dimény
Éva Imre
Ferenc Sinkó
Ervin Szűcs
Csilla Varga



regia
Robert Woodruff
 
text, dramaturgie
András Visky
 
decor, costume
Carmencita Brojboiu
 
imagini video
Bertalan Bányász
 
sunet
kata bodoki-halmen
 
mişcare scenică
Ferenc Sinkó
 
asistent de regie
Mei Ann Teo
 
asistent de dramaturgie
Jessica Rizzo
 
regia tehnică
Imola Kerezsy

Data premierei: 24 iunie 2014

Caravaggio: un artist contemporan din speţa celor foarte greu de suportat. Este extrem de talentat, în plus: e incapabil nu numai să mintă, dar și divagările îi sunt incomode. Banii nu îl interesează prea mult: cu toate că încasează cele mai mari onorarii, de regulă risipește (mai precis: împarte) tot în compania figurilor rău famate din Ortaccio, de unde îşi alege şi modelele pentru tablourile sale cele mai sfinte.
Detestă rangul și nu devine academician cu lanţ de aur, de exemplu, deşi academicienii – unii dintre ei fiind totodată și dușmanii săi cei mai înverșunați – recunosc scrâşnind din dinţi că au de-a face cu cel mai mare talent al Renaşterii târzii şi al Barocului timpuriu.
Ucide un om: astăzi se ştie că a purtat un duel regulamentar, dar pe atunci strict interzis în Roma, în care l-a înjunghiat pe unul dintre proxeneţii de renume ai oraşului sfânt.   
Primeşte comenzi din locurile cele mai bune, pictează până şi pentru Bazilica Sfântul Petru, totuşi se mulţumeşte cu un singur rând de haine pe care îl poartă până se face zdrenţe.
Nu lasă nimic în urma lui, doar o operă relativ restrânsă fără de care însă, astăzi, nici Rembrandt, nici arta fotografică, nici adevărata artă a iluminatului scenic nu poate fi imaginat. 
După moartea sa l-am uitat timp de aproape două secole, pentru că aşa a cerut-o comoditatea noastră intelectuală și spirituală.
Caravaggio: un om incomod, care în toată cultura occidentală a avut, poate, cele mai profunde experienţe ale revărsării sfinţeniei. Este contemporanul nostru aproape imposibil de suportat.

András Visky