Eugene Ionesco

Jacques sau supunerea


Studio pe scena mare
1 oră 20 minute

Jacques
András Hatházi
 
Jacqueline, sora lui
Imola Kézdi
 
Jacques, tatăl
Ferenc Boér
 
Jacques, mama
Júlia Borbáth
 
Jacques bunica
Gaby Mende
 
Jacques bunicul
Endre Senkálszky
 
Roberte I, Roberte II.
Csilla Albert
 
Robert, tatăl
András Csíky
 
Robert, mama
Kati Panek
au participat
regia
Gábor Tompa
 
dramaturgia
András Visky
 
decorul
József Bartha
 
costumele
Carmencita Brojboiu
 
muzica
Árpád Könczei
 
regia tehnică
László Mányoki
 
sufleur
Zsófi Bálint
 
măşti
Attila Venczel
 

Data premierei: 03 decembrie 2003
 
Succes remarcabil al stagiunii 2003-2004, nominalizat de către UNITER pentru premiul Cel Mai Bun Spectacol al anului 2003, Jacques sau supunerea a participat la numeroase festivaluri precum: Festivalul de Teatru Francofon (Bucuresti), Fesztivalul Comediei Româneşti (Bucureşti), urmând ca până la încheierera stagiunii să fie prezentat la Festivalul TOPFEST de la Tg-Mureş, la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, Festivalul Naţional de Teatru din Ungaria, la Festivalul Teatrelor Maghiare din Afara Graniţelor Ungariei de la Kisvárda, la Festivalul Dramaturgiei Româneşti din Timişoara.
Premii:
Thalia Open Festival - TOPFEST, Tg. Mureş, 2004
KÉZDI IMOLA • Cea mai bună actriţă (rol principal – Jacqueline)
CSÍKY ANDRÁS • Cel mai bun actor (rol secundar – Tatăl Robert) 
Festivalul Dramaturgiei Româneşti – Timişoara, 2004
TOMPA GÁBOR • Premiul pentru regie
Premiul pentru scenografie: BARTHA JÓZSEF, CARMENCITA BROJBOIU, VENCZEL ATTILA



Adrian Ţion: Jacques sau profesionalizarea. Liternet

Fragmente din dosarul de presă

Jacques, rebelul familiei îsi duce părinţii la exasperare cu încăpăţânarea sa de tânăr care se crede geniu, care refuză ferm orice compromis, deoarece se dezice de tradiţia familială străveche a “adoraţiei cartofilor cu slănină”. Renegarea de către tată, lacrimile mamei, mustrările bunicii şi cântecele spontane ale bunicului nu-i pot clinti inima împietrită. Metodele viclene ale surorii lui, Jacqueline se dovedesc ineficiente până în momentul în care Jacques se confruntă chiar cu timpul, cu scurgerea lui, şi se decide să lupte cu alte mijloace  împotriva presiunilor şi încercărilor de îmblânzire ale familiei: nu o acceptă pe mireasa propusă de ei, pentru că… nu e destul de urâtă. Familia este consternată, dar viitorii socri au venit pregătiţi, şi găsesc o rezolvare şi pentru acest capriciu al lui Jacques, şi se pare că nu există cale de a scăpa, nunta trebuie să aibă loc.
Opera lui Ionesco ne atrage atenţia asupra faptului că şi cel mai mic compromis duce la anihilarea personalităţii noastre; că trăim într-o lume apocaliptică, care a anihilat valorile culturale şi care are ca unic cod de valori satisfacerea instinctelor animalice.
“În Jacques sau supunerea Ionesco descrie – aproape poetic – un fenomen devenit universal în pragul noului mileniu, cel al lichidării culturii, al descompunerii valorilor, al dezintegrării gândirii umane. Cântăreaţa cheală a avut ca ţintă golirea şi descompunerea limbajului. Jacques… înseamnă pentru mine fenomenul evoluţiei negative, a „involuţiei”, a transformării gândirii umane în trivial şi animalic. Trăim o lume a motivaţiilor instinctuale.  În ziua de azi e chiar o necesitate să pui în scenă Ionesco sau Beckett. Aceşti dramaturgi au mers până la limită în căutarea esenţei existenţei. Aztăzi, în era apocalipticului, a războaielor nucleare şi a terorismului, într-o lume post-atomică, dacă vreţi, ei caută miracolul şi şansele unei vieţi demne sau a unei morţi demne.” – declară regizorul Tompa.
Data premierei: 3 decembrie, 2003
Durata spectacolului: 1 oră 20 minute