Ernesto Anaya

Las Meninas

Traducerea în limba română: Mariana Radu

Bilete online:

decembrie
18
miercuri
20:00
ianuarie
8
miercuri
20:00

Studio pe scena mare
RO
14+
1h 50' fără pauză

Velázquez
Ervin Szűcs
 
Infanta Margarita
Éva Imre
 
Maribárbola
Ferenc Sinkó
 
Menina 1
Gizella Kicsid
 
Menina 2
Emőke Kató
 
Corul
Andrea Vindis
Loránd Farkas
Róbert Laczkó Vass
Csaba Marosán

regia
Andrei Măjeri
 
decorul
Irina Chirilă
 
costumele
Lucian Broscățean
 
sound design
Adrian Piciorea
 
conducerea muzicală
Katalin Incze G.
 
ilustrații, imprimeuri
Ágnes Keszeg
 
accesorii
Diana Flore
 
asistent de regie
Alpár Fogarasi
 
digital prints
Westiment
 
regia tehnică
Pál Böjthe
 
asistent costume
Cherecheș Carmen
 
mişcare scenică
Attila Bordás
 
scrimă
Péter Habala
 
luminile
Sándor Maier
 
sunetul
András Makai
Data premierei: 29 martie 2019

Las Meninas de Ernesto Anaya, piesă întrupată cu mult har de excelenții actori ai Teatrului Maghiar de Stat Cluj, ne vorbește despre condiția artistului, punând în dialog secolul de aur spaniol și post-modernitatea. În ambele: „lumea este imagine”, iar „imaginea este totul”. Structura și mecanismele textului abundă în originalitate.

Într-o societate istorică, dar semnificativ ficționalizată, aflată în cel mai înalt punct înaintea căderii, capriciul suprem este dorința de nemurire. O pictură genială se dovedește a fi singura salvare. Numai că protagonistul și ținta tuturor, Diego Velázquez, percepe altfel respectul posterității. Renunță la job-ul de pictor (neconsiderat artă în epocă), alege o meserie serioasă – administrator al palatului – și așteaptă ani buni să i se acorde un important ordin. Infanta și ceilalți vor să fie  imortalizați într-un tablou „mai frumos decât Mona Lisa”. Și astfel, cele două universuri se ciocnesc repetitiv, în tonuri de tragic, de comic sau de parodic.

Fascinația erotică pe care o suscită Inchiziția pentru două fete imature sexual, salturile mortale pe care le face o prințesă devalorizată apelând la absolutismul absolut, profețiile din viitor ale unei pitice în travesti, dar mai ales mania persecuției aici la curtea regală, toate acestea provoacă un domino de farse care duc la reaprinderea inspirației în genialul pictor. Se apelează la șantaj, denunț, trafic de influență, ritual și magie. Regia introduce o distribuție neconvențională și montarea în spațiul gol. Sclavi și stăpâni, în perpetuă schimbare de rol, reflectă nuanțele unor ființe diforme. Noi ne aflăm în mijlocul lor, interogați, oglindiți, provocați.

„Totul este moarte renăscută. O călătorie către pieire, către sfârșit.”

 Andrei Măjeri