Henrik Ibsen

Rosmersholm

Bilete online:

februarie
2
vineri
18:00

Sala mare
RO
EN
16
3h 30' cu pauză

Johannes Rosmer
Balázs Bodolai
 
Rebekka West
Éva Imre
 
Beate
Rita Sigmond / Tímea Jerovszky
 
Kroll
Miklós Bács / Gábor Viola
 
Madam Helseth
Gizella Kicsid

regia
Andriy Zholdak
 
adaptare text
Andriy Zholdak
 
scenografia
Andriy Zholdak, Daniel Zholdak
 
costumele
Daniel Zholdak
 
asistent text și dramaturgie
Ioana Mălău
 
muzică și sound design
Vladimir Klykov
 
light design
Andriy Zholdak
 
asistent de regie
Noémi Vajna, Kinga Kovács , Kinga Kovács
 
regia tehnică
Ágota Tatár
 
asistent scenografie (realizare decor)
Tibor Tenkei
 
asistent costume și recuzită
Ilona Lőrincz
Data premierei: 24 martie 2017

Nimeni nu se află la adăpost de propriile vinovății. Ele stau pitite după uși, se ascund în cenușa din șemineu, se oglindesc în reflecția chipului nostru în geam. Chiar și când vorbim, chiar și când tăcem, vina stă agățată de noi ca un palton ud de la ploaie. Și atunci cum putem să ne întâlnim cu celălalt fără mirosul ăsta perpetuu de mucegai? Încercăm să deschidem ferestrele și să aerisim tot ce ne trage înapoi. Să spălăm podele, să ardem presentimentele. Să strigăm și să speriem spiritele binevoitoare sau răuvoitoare. Să alergăm până când rămânem fără suflu și fără gânduri. Apoi să-l luăm în spinare, ca pe un sac, pe cel pe care îl iubim, să-l eliberăm și pe el.

Moarte tuturor lucrurilor care nu-i lasă pe cei doi iubiți să se întâlnească. Asta e Rebekka. La Rosmersholm, ea face ravagii. Pentru a se întâlni cu bărbatul pe care și l-a ales. Fără regrete... Însă nu există uitare, nici adăpost pentru cel hăituit de vină. În imensa casă a lui Dumnezeu, ce reprezintă domeniul Rosmersholm, ea și Rosmer sunt cuplul originar în vecii vecilor măcinați de pierderea inocenței. Cu iubire, însă fără credință, fără încredere, cei doi se zbat ca niște păsări care au văzut moartea. Mereu pe punctul de a ceda. Păsări cu aripi rupte. Kroll este numai o joardă a lui Dumnezeu care încearcă să îi aducă înapoi, sub călcâiul patern, amintindu-le că vei putea mereu să fugi, dar niciodată să te ascunzi cu adevărat.

Ioana Mălău