I. L. Caragiale

D-ale carnavalului


Sala mare

Nae Girimea, frizer şi subchirurg
Zsolt Bogdán
 
Jancu Pampon
Miklós Bács
 
Mache Răzăchescu, ce-i mai zice şi „Crăcănel”
Dezső Nagy
 
Iordache, calfă la Girimea
Levente Molnár
 
Didina Mazu
Zsuzsa Gajzágó
 
Miţa Baston
Melinda Kántor
 
Un catindat de la percepţie
Áron Dimény
 
Măşti
Emese Ambrus
 
Măşti
Edina M. Fodor
 
Măşti
Andrea Vindis
 
Măşti
Róbert Laczkó Vass
 
Măşti
Ferenc Sinkó
 
Măşti
Szabolcs Tyukodi

regia
Mona Chirilă
 
decorul
Eugenia Tărăşescu-Jianu
 
costumele
Eugenia Tărăşescu-Jianu
 
măşti
Eugenia Tărăşescu-Jianu
 
ilustraţie muzicală
Corina Sârbu
 
regia tehnică
Zsófi Bálint
 
sufleur
Magdolna Lőrinc
Fragmente din dosarul de presă:

“…D-ale carnavalului devine un spectacol de vitalitate carnală, în care existenţa personajelor pare mereu marcată de o lăcomie a vieţuirii, o goană perpetuă după senzaţii tari, cât mai condimentate. Încât pretextul, unul erotic, al piesei lui Caragiale, se înscrie perfect în tăvălugul scenic al refugiului în chef, ca mod de a fi.
Şi de această dată, Mona Chirilă a optat pentru o comunizare a intrigii dramatice, căci în acest spectacol totul e mutat în stradă/ogradă/maidan. Simbolul e unul evident: o existenţă veşnic publică, în văzul mahalalei, dornică de picanterii, mai ales amoroase. Comunitatea în cauză vieţuieşte precum un cârd de maimuţe, în care toate se fac la comun. O comunitate primitivizată, aşadar.
De remarcat jocul splendid al lui Miki Bacs, pivotul întregului spectacol, decorul Eugeniei Tărăşescu-Jianu şi minunata muzică folosită.
În varianta propusă de Mona Chirilă, D-ale carnavalului nu este deloc un vodevil. N-are nimic uşurel şi gratuit, ci devine chiar un spectacol problematic. Căci şi viaţa ca un chef are momentele ei de mahmureală.”
Claudiu GROZA: Viaţa ca un chef
EVENIMENTUL ZILEI, 19 octombrie, 2002.
“Scriitor român, regizor român, spectacol maghiar. Şi un spectacol de succes. Mulţumit în primul rând lui Caragiale, care nu se ruşina să prezinte pe scenă societatea vremii sale şi în acelaşi timp spiritualitatea românilor din totdeauna. Mulţumim regizorului Mona Chirilă, care a montat de multe ori la Teatrului Maghiar de Stat Cluj, şi care a gândit şi creat acest spectacol într-un mod “românesc”, în spiritul lui Caragiale realizând în acelaşi timp propriul grotesc “spectacol-imagine”. 
Fejér Hanga: D-ale carnavalului la Cluj
ERDÉLYI NAPLÓ, 29 octombrie, 2002.
 
 

Data premierei: 01 octombrie 2002

 
“…D-ale carnavalului – spectacol modern prin modul de abordare şi punere în scenă. Fotogramă cu fotogramă, regăsim lumea caragialească cu toate tarele ei. Şi acelaşi procedeu cinematografic conferă spectacolului un ritm extraordinar, căruia îi faci faţă cu greu. Devii martor al acţiunilor şi intrigilor mărunte, devii martorul unor existenţe gregare, al unei vieţi absurde şi fără orizont, foarte bine surprinse şi nuanţate, exploatate până în cele mai mici detalii.”
 
Demostene ŞOFRON: D-ale carnavalului
ADEVĂRUL DE CLUJ, 16 octombrie, 2002.

Data premierei: 12 octombrie, 2002