Adulții se transformă din nou în copii (...), încântarea lor este cauzată de șansa de a-și lăsa gândurile libere, fără a mai fi nevoiți să respecte regulile obligatorii ale logicii, care ar putea doar să le amintească de ceva prea dureros pentru a le suporta.

Sigmund Freud

Farsa și viața sunt unite de un fir subțire. Nu este altceva decât un joc și, ca toate jocurile, se joacă în principiu după reguli prestabilite. 

Henri Bergson

El și Ea se întâlnesc într-un loc ciudat, la o oră neobișnuită. Ea a venit să "absoarbă" lumina lunii, El pare să nu fi părăsit niciodată acest loc. Acest loc de pe marginea unei prăpastii - ce anume reprezintă? Ea spune că vrea să-și tragă sufletul în liniște, dar apoi pare că nu se mai poate opri din vorbit. Lui nu-i pasă de prezența ei, nu vrea niciun dialog, dar apoi o mustră într-o criză nebunească. Uneori poate fi nemilos: "Pentru a obține rezultatul dorit, comedia necesită anestezia temporară a inimii". În cea mai mare parte a timpului, lucrurile sunt teribil de amuzante - între El și Ea se joacă o farsă. Cu toate acestea, pe măsură ce noaptea se scurge, încep să apară fisuri în comedie, dezvăluind adevăratele sale cauze, disperarea de a prelua controlul asupra unui lucru acolo unde toate celelalte metode de control au rămas fără rezultat.

"Am construit o lume complet nouă în jurul piesei lui Fred Apke. Ne-a servit ca un prim-plan ironic asupra a doi oameni care se confruntă cu tragedia pierderii. Am pus în discuție întrebări despre posibilitatea de a forja din nou legături, apropiere, sensibilitate. Prin intermediul comediei abordăm un moment foarte dificil din viața lor, poate chiar cel mai dificil."

Ewa Kaim

„Prea mulți tineri nu iubesc lumea suficient de mult pentru a rămâne parte a ei."

Marta Konarzewska

Ceea ce este "Teribil de amuzant" în piesa lui Ewa Kaim este ciocnirea dintre doi oameni foarte diferiți într-un cadru neobișnuit - noaptea, pe marginea unei stânci. Ceea ce este "Teribil de trist" este ceea ce i-a adus pe acești oameni la locul de întâlnire și faptul că nu este din pură întâmplare. Ea are loc în virtutea convenției pe care cei doi au ales-o, care le oferă un moment de înțelegere și apropiere, ceva la care au renunțat cu ani în urmă când au decis să se despartă. [...] Excesul personajului lui Segda, construit prin vorbirea rapidă și mișcările abrupte, contrastează cu tehnicile pe care le cunoaștem din stilul actoricesc al lui Kaleta. Reducându-și la minimum expresia verbală, Kaleta își comunică emoțiile și răspunsurile la acțiunile lui Segda prin mișcări, gesturi, expresii faciale și mici interjecții subtile.

Zuzanna Berendt, teatralny.pl