În Avarul, Molière desenează o caricatură nemiloasă a unui tată – Harpagon – care, în adorația sa pentru bani, nu mai are niciun Dumnezeu, subordonându-și întreaga existență avuției materiale. Opera Rosannei Clarteda, pe care se bazează adaptarea spectacolului, este de o textură sclipitoare, scrisă pentru actorii zilelor noastre.  Tonul contemporan și modern deschide spațiul unei forme de spectacol directe și jucăușe.

„Sunt convins că tot universul creației lui Molière, care descrie această situație foarte specifică și familiară, se va concretiza. Ceea ce această piesă confruntă și modul în care ne confruntă este extrem de multifațetat. Există un factor fix, imuabil, reprezentat de o persoană care domină într-un anumit mediu, iar în cadrul acestuia, există un mediu în care viețile sunt afectate și limitate de acesta. Întrebarea este cum se pot ei raporta la această situație. Cu disperare, oportunism, complicitate, înșelătorie, aparentă submisiune, rebeliune, amorțeală. Modul în care structura piesei juxtapune mania iubirii și a banilor este de-a dreptul magistral. Totul se întâmplă în fața noastră, precum pe masa de operație, și ne este servit cu mult umor."

Máté Szabó, regizorul spectacolului