Ce se întâmplă atunci când sentimentele ne sunt descoperite? Ce se întâmplă dacă, chiar dacă astfel devenim vulnerabil, alegem să mărturisim ce ne tulbură inima? Cel mai adesea, poate, ne este teamă să facem asta. Suntem educați să ne fie teamă de fragilitate, de încălcarea lucrurilor interzise, deși toate acestea fac parte din condiția firească a omului.
Fedra este femeia lui Teseu. Nevasta unuia dintre cei mari eroi ai mitologiei grecești. Femeie. Adică soție, ființă care poate avea sentimente într-un univers în care cel mai adesea fetele sunt răpite, luate în călătorii pe diverse insule. După ce flacăra dorinței s-a stins, sunt lăsate singure între zidurile reci al unui palat regal. Într-un final, amintirea iubirii sclipește doar în ochii fiilor, viitorii eroi; băieți care nu și-au câștigat încă un renume, dar în inimile cărora este sădită drept model viața tatălui plină de aventuri și de fapte vitejești.
Aparent această lume este calmă și echilibrată. Bărbații curajoși curăță pământurile sălbatice de monștri, iar în port sunt așteptați de soțiile credincioase. Fedra, la fel ca toți ceilalți, iubește. Dar nu pe soțul său, Teseu, îl iubește, nu pe eroul care a răpit-o de peste șapte mări. Ea poartă în inimă chipul unui alt bărbat.