Drama istorică a lui Schiller, Maria Stuart, a fost jucată pentru prima oară la Teatrul Maghiar din Cluj, în anul 1820,  în urmă cu peste 200 de ani. Piesa a mai fost pusă în scenă și pe 20 septembrie 1975. Premiera de acum 49 de ani a avut loc la Palatul Culturii din Târgu Mureș. Conform articolului lui Zoltán Krizsán din ziarul Igazság, producția a fost una de succes. 

Regizorul spectacolului, Béla Horváth (un distins actor al teatrului) „a scurtat mult textul, care era prea stufos pentru publicul de astăzi, și nu compensa absența unor părți și chiar a unor personaje din cea mai populară dramă a lui Schiller. Intriga era plasată într-un cadru mai dinamic decât originalul, cu câteva scene mute și cu repetarea pasajelor cheie." (Zoltán Krizsán, Igazság, 21.09.1975.) În același timp, scena finală a tragediei, execuția, era plasată la începutul piesei, scenele pregătitoare fiind plasate după aceasta. Scenografia era semnată de Endre Nagy. Decorul înfățișa o platformă care făcea referire la teatru elisabetan și transformat apoi într-o loc de execuție, o închisoare, un palat sau o grădină.

Jurnalistul apreciază decizia regizorului de a le prezenta pe cele două actrițe care le interpretează pe regine la vârsta lor reală, în acest fel rivalitatea lor politică și amoroasă de zeci de ani fiind scoasă la suprafață într-un mod puternic și autentic. „Portretul (Máriei) Bisztrai este obsedant de uman, profund simțit și scoate o multitudine de nuanțe. (Júlia) Bereczky impresionează încă o dată prin măreția tragică, iar prin aluzii discrete la unele dintre defectele »reginei virgine« demonstrează o modernitate acerbă." (ibid.)

La patru zile de la premiera de la Târgu Mureș, trupa se află deja la Satu Mare. Tema principală a spectacolului este menționată în ziarul Szatmár Hírlap din 22 septembrie. „Tragedia Mariei Stuart este un mesaj etern și viu că nici măcar moartea nu poate frânge forța morală a omului: omul poate fi distrus, dar umanitatea nu poate fi îngenuncheată. Iar puterea, chiar și sub pretextul »scopul scuză mijloacele«", odată ce devine imorală, se distruge pe sine."

Premiera de la Cluj a trebuit să aștepte până la 17 decembrie 1975. Singura recenzie care a supraviețuit condamnă această producție, István Szőcs criticând regizorul și compania pentru lipsa de loialitate față de instrucțiunile lui Schiller și pentru „modernitatea" abordării.

La Centrul de documentare al teatrului au fost păstrate desenele costumelor realizate de Edit Schranz Kunovits. Avem astfel ocazia extraordinară de a vedea în același timp schițele realizate de designer și pozele în care actorii „strălucesc" în costume.

Tünde Kocsis

Fotografii

1. Dezső Nagy, Mária Bisztrai, János Pásztor
2. Dezső Nagy, Júlia Bereczky, Gyula Péterffy, Endre Senkálszky
3. Mária Bisztrai, Ilona Szalay
4. Mária Bisztrai, János Pásztor
5. Gyula Péterffy, Júlia Bereczky
6. Mária Bisztrai
7. Júlia Bereczky
8. Júlia Bereczky, Mária Bisztrai
9. Mária Bisztrai, Ferenc Ille
10. Endre Senkálszky, Júlia Bereczky
11. Fotografie de grup, în mijloc Mária Bisztrai
12. Mária Bisztrai, Júlia Bereczky
13. Endre Senkálszky, Attila Geréb, Júlia Bereczky
14. Mária Bisztrai, X

Costume

1. Elisabeta, Júlia Bereczky
2. Elisabeta, Júlia Bereczky
3. Stuart Mária, Mária Bisztrai
4. Stuart Mária, Mária Bisztrai
5. Hanna Kennedy, Ilona Szalay
6. Robert Dudley, Gyula Péterffy
7. Georg Talbot, Endre Senkálszky
8. Wilhelm Cecil, Dezső Nagy
9. Kent, Imre Higyed / Elemér Kincses
10. Amias Paulet, János Pásztor
11. Aubespine, Gábor Dehel
12. Aubespine, Richárd Shaaser
13. Melvil, Ferenc Ille
14. Ofițer de gardă de corp, Károly Katona

Afișul spectacolului