În acest ArhiDoc ne amintim de activitatea Rékăi Nagy (81 de ani), fostă actriță clujeană stabilită în Ungaria. Am selectat câteva impresii din cartea sa intitulată „Mereu cu pălărie"[1] (2021).

„Alături de Anikó Széles, Réka Nagy a fost actrița maghiară din Transilvania care imediat după facultate a obținut roluri în filme și a devenit cunoscută la nivel național", scrie Gabriella Koszta, actriță, traducătoare și editor al cărții dedicate Rékăi Nagy.

Réka Nagy s-a născut în 1941, la Sfântu Gheorghe, ca nepoată a celebrului doctor Kristóf Fogolyán, directorul spitalului. Copilăria și-a petrecut-o într-o familie armeneasco-secuiească bogată și foarte respectată. Mama sa divorțată, considerată dușman de clasă, după moartea cunoscutului bunic a fost nevoită să se mute cu cei trei copii la Cluj-Napoca (1954), unde a lucrat la maternitatea înființată de Dominic Stanca.

Încă de pe băncile școlii, Réka Nagy recita poezii, juca, prezenta și asista regulat la spectacole de teatru și operă. „Teatrul juca un rol important în Transilvania la acea vreme. În mijlocul sumbrului cotidian și al monotoniei socialiste, era un loc de atemporalitate și de sărbătoare, un loc al vieții sociale maghiare." (13.)

După absolvirea Liceului Teoretic István Báthory, împotriva voinței mamei sale, a fugit să se înscrie la Institutul de Teatru István Szentgyörgyi, care tocmai se mutase din Cluj-Napoca la Târgu Mureș. Actorul György Kovács și regizorul György Harag i-au fost profesori. „György Kovács nu lăuda cu ușurință, dar Réka era preferata sa absolută!" (6.) Au jucat împreună în primul spectacol al Teatrului Studio din Târgu Mureș, Tartuffe. György Kovács era Tartuffe, iar Réka Nagy o juca pe Elmira. La una dintre repetiții, renumitul actor-profesor a rugat-o pe Réka să nu fie subtilă: „când voi fi obraznic cu tine, nu ezita să mă plesnești cu toată puterea". Cererea i-a fost îndeplinită și a ajuns la spital cu timpanul spart (21-22).

În 1963, a absolvit facultatea alături de: Annamária Biluska, Erzsébet Kiss, László Darvas, Antal Kocsis, Attila Seprődi Kiss și Árpád Visky.

A fost invitată la Cluj-Napoca, la teatrul condus de Endre Senkálszky. Aici, timp de doisprezece ani (1963-1975) a jucat în aproximativ 32 de spectacole.

De asemenea, a fost invitată la Opera Maghiară din Cluj, unde a interpretat-o pe Stasi din Silvia, alături de Gyula Szabó, și pe Daisy din Bal la Savoy. „Mi-a plăcut foarte mult faptul că în clădirea propriului meu teatru era un afiș pe care scria Réka Nagy a. i. (artist invitat). A fost amuzant." (27.)

La începutul carierei, s-a confruntat nu doar cu provocări profesionale, ci și cu încercări personale: „În acea perioadă, colegul meu Dezső Nagy s-a îndrăgostit de mine și voia cu orice preț să ne căsătorim. (...) Mă chinuia cu gelozia lui... Se uita din culise la cât de sincer îmi sărutam partenerul... A fost groaznic. De exemplu, spectacolul Îmblânzirea scorpiei a fost regizat de János Taub, cu Ica Dorián în rolul principal, iar Taub a avut ideea ca, în timp ce se desfășura cererea în căsătorie, eu, care o interpretam pe Bianca, să fiu oferită pretendenților într-un bikini minuscul sau, cu alte cuvinte, să fiu purtată pe o tavă. Dezső era furibund! (27.)

A dobândit notorietate națională în 1973, datorită serialului Pistruiatul regizat de Francisc Munteanu. Era primul serial color produs în România, iar Réka Nagy interpreta rolul unei simpatice învățătoare.

În anii '60, Clujul se afla într-o stare de schimbare: „Eu știam că este unguroaică, ea știa că sunt unguroaică și în magazin nu puteam vorbi decât în română. Întotdeauna exista în preajmă un vecin sau o cunoștință simpatică, care mă denunțau. Ultima picătură a fost când a trebuit să vorbesc românește cu mama în casa scării!" (34.)

În 1975, în urma căsătoriei cu regizorul Lajos Fazekas, s-a mutat în Ungaria, unde s-a angajat la Teatrul Național din Budapesta, apoi din 1978 a devenit membră a Teatrului Național din Pécs, iar în cele din urmă, în perioada 1988-1999, a fost actriță la Teatrul Hevesi Sándor din Zalaegerszeg.

A avut, de asemenea, câteva roluri memorabile în teatrele maghiare (Favoritul de Gyula Illyés la Teatrul Național, alături de Magda Kohut și Imre Sinkovits. La Pécs a interpretat rolul Zilia în Cavalerul mut, o femeie fericită, și purta deja în burtă propriul copil. În anii petrecuți la Zalaegerszeg a interpretat roluri de femei mature: în Lila akác de Ernő Szép a jucat rolul doamnei Bizonyos; în comedia lui Feydeau Up is the Way, Down is the Way a interpretat-o pe baroana Duverger; în Puricele în ureche a fost Raymonde; în My Fair Lady de B. Shaw a jucat rolul doamnei Higgins.

Dar mutarea în Ungaria nu a adus cu sine în mod evident succesul și fericirea. Contractul de la Pécs nu a mai fost reînnoit în 1985, așa că a devenit controlor de calitate pentru o companie din Budapesta care vindea haine de copii, iar în 1987 a deschis Réka Boutique, unde vindea bibelouri, deodorante Limara și geluri de duș Fa. Prietena sa din copilărie, Zsuzsa Máthé, povenită tot din Ardeal, a vizitat-o în boutique împreună cu soțul ei, Imre Higyed, datorită acestei vizite Réka a revenit pe scena teatrului de la Zalaegerszeg.

„Odată cu mutarea, cred că sufletul ei a fost cel mai afectat. Aici nu trebuia să se abandoneze jocului, să se deschidă și să-și arate personalitatea, ci să se dovedească tot timpul." (6.) scrie Gabriella Koszta, colegă de scenă plecată din România și prietenă cu Réka Nagy.

Gabriella Koszta continuă: „Virtuozitatea Rékăi nu este doar frumusețea ei, ci și farmecul personalității sale, care nu se estompează niciodată. Frumusețea este evidentă, de aceea este banală. Farmecul personalității lui Réka, pe de altă parte, este țesutul conjunctiv al unui farmec unic, independent de frumusețe și intangibil, care se dezvăluie în fiecare gest și privire. Ironia malițioasă cu care evaluează și remediază fără efort situațiile jenante! Acestea sunt virtuțile unui actor care fac ca un rol să prindă cu adevărat viață pe scenă."(7.) 

Réka Nagy consideră că anii și rolurile de la teatrul clujean au fost cele mai importante din cariera sa, dar într-un interviu[2] din 2011 vorbește și despre un alt rol: „Nașterea fiicei mele a fost cu siguranță cel mai important eveniment din viața mea personală, sosirea ei mi-a schimbat fundamental nu numai viața de zi cu zi, ci și prioritățile. Din acel moment, am fost în primul rând mamă. Și pot spune că acesta este cel mai mare și mai dificil rol din viață, unul fără repetiții sau pauze! Nu m-aș fi gândit niciodată".

Tünde Kocsis

A jucat în filmele: Lupény (1929), La vârsta dragostei (1963), Golgota (1966), Cântecele mării (1971), B.D. la munte şi la mare (1971), Dragostea începe vineri (1972), Sfânta Tereza și diavolii (1972), Pistruiatul (serial pentru tineret, 1973), Trei scrisori secrete (1974), Ámokfutás (1974), Experiment în Lubló (1976), Mama mea promite uns somn ușor (1979), Vakvagányok (2001).

Fotografii
1. Réka Nagy
2. În rolul Gittel Mosca, alături de János Pásztor. William Gibson: Doi pe un balansoar, 1965
3. În rolul Josepha, alături de Béla Horváth și Bencze Ferenc. Marcel Achard: Fata nebună, regia Péter Bereczky, 1965
4. în rolul Aculina, alături de Éva Balogh și Pál Mihály. Lev Tolstoi: Puterea întunericului, regia Ottó Rappaport, 1966
5. în rolul Lena, alături de Pál Mihály și Dezső Nagy. Virgil Nistor: Omul de la miezul nopții, regia Ottó Rappaport, 1966
6. în rolul Judit, alături de Pál Mihály și Zoltán Vadász. Lajos Bíró: Crinul galben, regia Péter Bereczky, 1966
7. în rolul Ruth Kelly, alături de Pál Mihály și Ferenc Bencze. Chase Mary: Prietenul meu Harvey, regia Péter Bereczky, 1969
8. în rolul Fanny, alături de Dezső Nagy, Anna Széles și Gyula Péterffy. G.B. Shaw: Prima piesă a lui Fanny, regia József Szabó, 1969

2-8 fotocredit: Dénes Szabó