George Banu / La frontiera cortinei | Expoziție de Oana Maria Cajal

Expoziția poate fi vizitată în perioda: 4-19 noiembrie
Teatrul Maghiar de Stat Cluj, foaier etaj
 

Despre Oana Maria Cajal, George Banu afirma: „Operele Oanei Cajal captivează prin tensiunea între agresivitatea liniei și fastul culorilor. Ele oferă un dialog al contrariilor vii, nedomesticite. Dar, uneori, intervin ici și colo accente nostalgice, amintiri și evocări; accente ce temperează acest conflict prim, intens, vital, memorabil.”

„Recent, Bită mi-a trimis o imagine care m-a subjugat instantaneu.
Ecran de un negru definitiv pe care luna plină, efigie enigmatică, apare simultan oglindă
și reflector implacabil, punct de convergență predestinat, al dorurilor noastre cosmice.
Indicația lui Bita, «un vis de noapte de vară».

In anii statornicei noastre prietenii, din copilărie și până acum, am descoperit că în fiecare mesaj de la Bită se ascunde, voalată, o invitație la călătorie. O chemare căreia eu mă simt întotdeauna inspirată să-i răspund. Cuvintele sau imaginile din mesajele lui mă incită, repere misterioase ascunse în culisele vieții, pe parcursul inițiatic către centrul Ființei noastre, la Frontiera Cortinei. Acolo unde amintirile se adună cu răscolitoare smerenie, acolo unde se pulverizează tainic fragmente de decor ancestral, obiecte scenice învechite de dor, șoaptele sufleur-ului, rătăcite din texul lui Prospero, acolo unde Majnun tânjește veșnic să ajungă odată cu noi, în spotlight-ul nostalgiei împărtășite. Acolo unde din cenușa apocalipsului modern, renaștem pe aripile prieteniei și amintirii.
Acolo unde îl așteptam pe Biță acum o sută de ani, cocoțată în castanul bătrân de la poarta copilăriei mele.
Îl așteptam să apară pe bicicletă, de la Buzău, timpul fluturându-i în vânt asemeni eșarfei blânde și amăgitoare pe care el o poartă încă mereu, cu aceeași eleganță inefabilă, înnodându-i și deznodându-i ezitările. La sosire, zâmbea epuizat, își mai strângea două găuri la cureaua pantalonilor și lăsa umbrele castanului să-i învăluie eternitatea secundei «fostului să fie» în efemerul sclipirii unei aluzii intime, discrete, a ceea ce «va fi să fie».
În imaginea primită de la Biță cortina nopții se animă subit de vraja speranței, fisura de lumină a lunii mi se așterne în față, pagină irezistibil de albă, pe care visele din care e făcut Biță îmi invocă acum întruparea.”
(Oana Maria Cajal. 9 septembrie 2019, București)

Oana Maria Cajal este dramaturg premiat, scenarist, artist plastic și poet. Este licențiată a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București. În 1980 emigrează în SUA cu o bursă oferită de American Theatre Critics Association. Oana Cajal a obținut un Master în Playwriting de la University of California San Diego. Prima ei piesă, East European Tetralogy, a fost nominalizată Best Play of The Year de către San Diego Theatre Critics Circle. Majoritatea pieselor ei de teatru au fost produse cu succes pe întreg teritoriul Americii de Nord.

„Ultimul Pact (O Enigmă Teatrală)” a obținut premiul UNITER pentru „Cea mai bună piesă a anului 2011”. Scenariul ei pentru filmul de lungmetraj „Poarta Albă” a fost nominalizat la secțiunea „Cel mai bun scenariu”, la Premiile Gopo 2015.

Oana a revenit la arta grafică cu volumul de Pictopoeme „Solenodon” și seria expozițională de pictură „Posters for Unwritten Plays” („Afișe Pentru Piese Nescrise”).